| Eduard |
| Administrator |
 |
| |
| Data inscrierii: 08/Sep/2009 |
| Mesaje: 51 |
|
|
|
|
 |
|
 |
|
2. SPRE ATENŢIA CREŞTINILOR
Veniţi voi, cei ce pretindeţi că sunteţi continuatorii lui Iisus. Oameni mai săraci la minte ca voi nu găseşti nici în pădurile Amazonului. V-aş numi făţarnici, dar acesta nu este cuvîntul care să vi se potrivească întru totul. A fi făţarnic înseamnă să fii conştient de ceea ce faci, dar voi nu sunteţi întru totul conştienţi de faptele voastre. Să vă numesc proşti – nu pot. Un prost nu face lucrurile pe care le faceţi voi, nu-l duce capul. Nici nebuni nu sunteţi întru totul. Voi nu vreţi să gîndiţi! Aceasta este caracterizarea ce vi se potriveşte de minune. V-aţi îngroşat cefile şi v-aţi înţepenit capurile; nu vreţi nici să vedeţi şi nici să auziţi altceva decît ceea ce se potriveşte prostiei voastre. De cînd aţi devenit creştini, aţi ferecat gîndirea în lanţuri şi ferecată o ţineţi şi-n zilele de astăzi. Vă temeţi de adevăr ca liliacul de lumină. Nu gîndiţi decît ceea ce se încadrează în standardele voastre şi nu conține nici un pericol pentru dispoziția de fermentare în care vă aflaţi.
- Dacă învăţăturile şi practicele iudeilor pot fi socotite ca o înţelegere greşită a învăţăturii lui Moses, învăţătorul lor; învăţăturile şi faptele voastre nu au nici o tangenţă cu învăţătura lui Iisus, întemeietorul credinţei voastre.
Yehoshua (Iisus) a zis laie, voi ziceţi ca-i bălaie; el a zis alb, iar voi ziceţi că-i negru. El v-a învăţat una, dar voi faceţi cu totul altceva, şi toate acestea cu cea mai hîdă mască de sfinţenie pe faţă şi siguranţă că ceea ce ziceţi voi este tocmai ceea ce vroia să zică Iisus. Probabil că el a avut prea puţin timp ca să o facă şi deaceea o faceţi voi în locul lui.
Aţi avut ca mentor pe unul dintre cei mai mari învăţători care au fost vre-odată pe pămînt; pe unul dintre cei mai înţelepţi oameni pe care i-a cunoscut omenirea; care şi-a dat viaţa pentru ca învăţătura sa să fie dusă la bun sfîrşit. Ce-aţi făcut voi cu învăţătura lui?
Dacă evreii l-au răstignit pe Iisus, faptele voastre sunt de zeci de ori mai grave decît cea săvîrşită de ei. Cînd Iisus a fost pus să aleagă între viaţă şi învăţătura sa , el a ales-o pe a doua, socotind-o mai presus decît prima. Iudeii i-au luat-o pe prima; voi vă bateţi joc de a doua. Cine dintre voi este mai bun: - voi sau iudeii?
Prin atitudinea pe care o aveţi faţă de învăţătura lui Iisus, voi vă bateţi joc de el, răstignindu-l în fiecare zi.
- Cine a fost Iisus şi care este învăţătura promovată de el?
Dacă cineva ar veni la voi şi v-ar spune că este fiul lui Dumnezeu, l-aţi crede sau nu? Nu?!
Dacă însuşi David Cooperfield, cu toate minunile sale, ar pretinde într-o bună zi că este fiul Meu, ce-aţi zice? Nu vă sunt oare minunile lui îndeajuns de convingătoare pentru a crede aşa ceva? Nu?! Ce-aţi mai dori să fie?
Sigur, veţi zice că trebuia să fie proorocită venirea lui din timp, pentru ca voi să-l recunoaşteţi şi să-l întîlniţi cu toată stima, ca pe Iisus probabil. Aşa-i?
Aveţi dreptate. Sunt de acord cu părerea voastră despre proorocirea venirii. Acum, aveţi la îndemînă cele două cărţi ale Bibliei, atît Noul Testament, cît şi Vechiul Testament, pe care voi le socotiţi drept cărţi de căpătîi ale religiei voastre. Citiţi-le atent!
- Cine este proorocit să vină şi în însușire de cine este el proorocit să vină?
Dacă Iisus este cel proorocit în Vechiul Testament, atunci el este fiul omului, este sămînţa lui Abraham, a lui Isaac, a lui Iacob şi a lui David; este sămînţa prietenei şi este slujitorul Meu. Dacă voi ziceţi că Iisus este altceva decît ceea ce zic Eu, atunci el nu este cel proorocit! - Alte variante nu există!
- Sau Yehoshua este cel ce a fost prezis de Mine că va veni să-i înveţe pe oameni adevărul, şi atunci el este om ca şi voi, sau el a fost un fals Mesiah care, în numele ideii sale, s-a autoproclamat fiul lui Dumnezeu?
Luaţi în considerare următorul lucru: Legile cu privire la curvie şi preacurvie fac parte din Invăţătura Mea. Mariah n-a fost nevasta Mea, ea a fost nevasta lui Iosif. Oare miile de fete tinere de pe atunci nu mi-ar fi fost destule, dacă aş fi avut de gînd să am un fiu cu cineva? Oare logodnica slujitorului Meu Iosif Mi-ar fi satisfăcut mai mult capriciul?
- Sunt Eu oare în dispoziție să iau bucata de pîine de la gura copiilor Mei, care flămînzesc, dacă ea Mie nu-Mi trebuie?
Mă învinuiţi de aceeaşi faptă detestabilă de care s-au conceput vinoveţi îngerii lui Azazel. Dacă Mie nu Mi-a ușor fapta lor – cum puteam să o comit şi singur?
- Însămînţarea femeilor, fie ea făcută pe cale naturală sau pe cale artificială, este lucrul vostru. Numai Azazel îşi găseşte plăcerea în uşurinţa şi prostia soţiilor voastre. Eu nu. Nu-mi atribuiţi aceleaşi vicii şi trăsături de caracter ca cele ale lui Azazel. Nu-mi place lucrul acesta.
Simpatia de care au fost cuprinşi ucenicii lui Yehoshua faţă de învăţătorul lor a adus la naşterea multor legende care trebuiau să corespundă profeţiilor vechilor prooroci şi să întărească statutul de Mesiah al acestuia.
A fost oare Matei de faţă cînd a vorbit îngerul Gavriil cu Mariah sau cu Iosif? Cine i-a spus lui despre ceea ce s-a întîmplat atunci? A stat oare Yehoshua vre-o dată de vorbă cu ucenicii săi despre aşa ceva? Sau, poate Luca a fost de faţă la toate acele evenimente?
Atît Luca cît şi Matei au fost martorii conversaţiilor ce aveau loc între adepţii învăţăturii lui Yehoshua, unde au auzit aceeaşi relatare despre viaţa şi faptele sale pe care au auzit-o şi ceilalţi apostoli.
Dacă Ioan Botezătorul a fost martorul coborîrii Duhului Sfînt asupra lui Yehoshua, după cum relatează Biblia, şi a auzit glasul Meu, ce mărturisea că Yehoshua este fiul Meu, cum de şi-a putut el permite ulterior, din închisoare, să trimită soli la Yehoshua să-l întrebe cine este? A fost oare Ioan Botezătorul într-atît de scurt la minte încît să uite lucruri aşa de importante?
Dacă Yehoshua a fost fiul Meu, după cum susţineţi voi, cum se face că el a fost ispitit de Azazel? Dacă el a fost făcut premergător tuturor lucrurilor, după cum afirmaţi voi, înseamnă că el îl cunoştea personal pe Azazel, cunoştea dezastrul pe care-l provocase acela în Cer şi cunoştea înfrîngerea lui? Cum putea fi el ispitit de Azazel să i se închine lui, cînd Yehoshua, conform pretenţiei voastre, deţine un post mai mare ca acela în Univers? Şi de ce Yehoshua a răspuns ispitei ca un simplu om, cu cuvinte foarte bine cunoscute pe atunci, luate din Scripturi, dar n-a răspuns ca Fiul lui Dumnezeu unui vechi duşman, pe care-l cunoştea şi faţă de care era mai puternic, ca de exemplu:
“-Tu, Azazel, îmi ceri mie să mă închin ţie? Cred că ai înebunit, sau ai uitat ce papară ţi-am tras eu cu Tata atunci? “
Vă vine a rîde? Mie nu-Mi vine a rîde de loc de felul cum gîndiţi voi. Mai degrabă ar trebui să plîngeţi decît să rîdeţi.
Dacă Yehoshua a fost Fiul Meu, aşa cum credeţi voi, prin ce explicaţi voi răspunsurile pur omeneşti date de el şi la celelalte ispite ale lui Azazel? N-ar fi fost oare mai uşor să-i dovedească, odată şi pentru totdeauna, tipului acela cine este el, punînd astfel punct final tuturor discuţiilor?
Şi de ce oare Azazel ar fi trebuit să-l întrebe peYehoshua dacă acesta este fiul Meu sau nu? Oare Azazel n-a avut timp suficient pentru a Mă cunoaşte pe Mine şi pe cei ce se află în preajma Mea cît timp a fost în Cer? Sau poate el a umblat cu capul în traistă? Dacă toate lucrurile au fost făcute prin Iisus, aşa cum susţin dogmele voastre, se putea întîmpla oare ca Azazel să nu-şi fi recunoscut meşterul?
Sunt Creatorul Universului! Creatorul soarelui şi al pămîntului; Creatorul vostru şi a tot ceea ce este în Univers. Sunt omnipotent, dar nu pot juca teatru. Nu sufăr minciuna şi făţărnicia. Eu sunt Cel ce Sunt, Yehowah. Nicicând n-am fost altul şi niciodată n-am să fiu altul decît Cel ce sunt!
Cît despre voi, Mă consideraţi cel mai mare actor, Cel mai mare minciunos şi cea mai făţarnică fiinţă din Univers! Cea mai elegantă şi mai înduioşitoare piesă de teatru din cîte au fost scrise vre-odată Mă are pe Mine ca erou principal. Am în vedere piesa cu blestemul şi răscumpărarea. Pînă şi Eu Mă uimesc de imaginaţia de care da-ţi voi dovadă. Aşa piesă mai rar! Aveţi toată recunoştinţa Mea pentru rolul pe care Mi l-aţi acordat în ea, rolul celui mai iubitor tată de pe pămînt, care pentru un singur măr îşi condamnă copii la moarte, pentru ca apoi, regretînd fapta ce-a săvîrşit-o, să-l răstignească şi pe cel mai iubit fecior al său, care-l iubea şi-l asculta întotdeauna, pentru aşi permite să ierte fapta celor vinoveţi!
- Înduioşătoare piesă! Stoarce lacrimi pînă şi din pietre. Dar, cred că ar fi fost cu mult mai bine dacă i-aţi fi acordat rolul principal lui Stalin, sau lui Hitler, dar nu Mie!
- Iubitor tată! Pentru un singur măr să-şi omoare fiii, ca apoi, nesatisfăcut de fapta sa, să-şi expună şi fiul cel iubit torturii şi să-l omoare... - Original! Pe lîngă toate astea să mai aibă şi obraz să afirme lumii întregi că el este cel mai iubitor tată, şi să pretindă de la fiii săi pedepsiţi să-l iubească mai mult decît pe ei înşişi, - Extraordinar! Aşa un scenariu numai Neron, sau Ioan cel Groaznic ar fi fost în stare să-l pună în practică!
O altă perlă a imaginaţiei voastre bolnave, probabil bucată a doua a primei piese, este mitul despre jertfa ispăşitoare a lui Iisus, mit care vă izbăveşte de insuportabila povară de a gîndi! Este mai uşor să credeţi că cineva a purtat păcatele voastre pe umerii lui şi că a murit pentru ele, aducîndu-vă prin fapta sa iertarea şi mîntuirea, decît să vă gîndiţi că fiecare dintre voi este responsabil de viaţa lui, de faptele lui şi de gîndurile lui, şi că fiecare din voi va da personal, înaintea Mea, darea de seamă pentru păcatele sale.
- Dar oare jertfa lui Iisus vă izbăveşte de păcatele voastre, dacă voi nu vă căiţi de ele? – Atunci ce rost a mai avut ea?
Cine l-a adus jertfă pe Iisus, şi cui l-a adus el jertfă? - Păcatele voastre vi le pot ierta numai Eu, dar Eu v-am interzis categoric să aduceţi jertfe umane, în cinstea oricărui zeu n-ar fi, chiar şi în cinstea Mea. Cui dar l-aţi adus voi jertfă pe Iisus? Lui Azazel?
Vă este teamă să recunoaşteţi că l-aţi omorît pe Iisus, că l-aţi omorît în cel mai barbar mod posibil, şi de aceea ziceţi că Eu l-am jertfit pe el pentru păcatele voastre. Cui puteam Eu să-l aduc pe Yehoshua jertfă, pentru păcatele oricui n-ar fi? - Cine este mai mare ca Mine în Univers?
- Eu nu sunt în mintea voastră! - Eu nu sunt în mintea nebunilor! La Mine totul este clar. Fiecare lucru este fabricat cu un scop bine stabilit şi nicidecum de dragul prostiei!
Yehoshua a venit să vă arate calea înspre viaţa veşnică, calea către împărăţia Universului, dar voi i-aţi luat zilele şi v-aţi bătut joc de învăţătura lui. În loc să vă căiţi de păcatele voastre şi să urmaţi învăţătura pentru care el a murit, voi aţi transformat învăţătura sa în bătaie de joc, schimonosind-o în aşa fel încît nici Yehoshua în propria-i persoană n-ar înţelege nimic din ea.
Din slujitorul Meu umil Yehoshua a ajuns, cu ajutorul vostru, la rangul de Dumnezeu, dînd astfel peste cap toată învăţătura sa. Din modest om el a ajuns să fie, fără voia sa, întîi unicul fiu drept născut al lui Dumnezeu, apoi o parte din acel dumnezeu, ca pe în final să se identifice cu Dumnezeu şi să preia asupra sa toate calităţile şi responsabilităţile dumnezeirii.
- Din cauza că aveţi alergie de la învăţăturile sănătoase aţi ajuns voi la religiile şi filosofiile actual existente!
Urîţi adevărul, deaceea vă desfătaţi în minciună. Urîţi înţelepciunea, deaceea sunteţi robii prostiei.
Dacă Eu voi socoti de cuviinţă să dărui cuiva viaţă veşnică, o voi face minus să Mă intereseze părerea lui Iisus, a lui Moise sau a altcuiva. Şi nici n-am să Mă uit care a fost atitudinea voastră faţă de biserică, sau faţă de cruce, ci care a fost atitudinea voastră faţă de Mine!
Numai Eu vă pot ierta păcatele şi numai Eu vă pot dărui viaţă veşnică. N- am reprezentanţi şi nu am secretari pe Pămînt care ar putea face lucrul respectiv în locul Meu! - Vie-vă mintea la cap, căci nu ţine de funcţia picioarelor să gîndească!
Am mai spus-o şi o mai repet: - n-a fost vorba de nici un blestem şi de nici o mînie a Mea împotriva voastră. Vă săpaţi groapa cu propriile mîini, nu altcineva o face în locul vostru. Eu nu fac altceva decît să Mă mîhnesc din cauza faptelor voastre.
Necazul vostru vă vine de la voi, nu de la Mine. Eu nu v-am respins niciodată. După cum voi aţi fost cei ce aţi rupt legătura cu Mine, tot voi trebuie să o refaceţi. Nimeni nu poate să poarte sarcina voastră în locul vostru, nici Eu, nici îngerii Mei, nici Iisus şi nici preoţii voştri, nimeni! - Fiecare răspunde numai de sine, şi fiecare va plăti numai pentru faptele sale!
- Dacă păcatul vostru a fost comis împotriva Mea, cine îMi poate interzice să vă iert, dacă o să vreau? Nu aveţi de plătit pentru nici un păcat strămoşesc! Fiecare răspundeţi de gîndurile, cuvintele şi faptele ce-i aparţin!
Yehoshua n-a venit în lume să vă poarte păcatele, nici să vi le ierte. El a venit să vă înveţe cum să vă căiţi şi să scăpaţi de ele, pentru a deveni copiii Mei. El a venit să vă călăuzească spre împărăţia Cerului, să vă arate calea spre Univers!
Yehoshua n-a fost fără de păcate; el a avut de înfruntat aceleaşi slăbiciuni şi patimi cu care vă înfruntaţi şi voi! Nici un înger de-al Meu nu l-a susţinut, în afară de conştiinţa sa curată, şi nici un diavol nu l-a ispitit, cu excepţia celui pe care fiecare din voi îl poartă în inima sa. Multe din învăţăturile sale extraordinale n-au ajuns la voi din cauza incapacitătii de înţelegere a ucenicilor săi, pe urmă cum şi numeroase din neajunsurile sale au fost date uitării.
Yehoshua a fost un om al înţelepciunii. El şi-a deschis larg sufletul în calea ei şi deaceea a ajuns să cunoască învăţătura Mea mai târziu cum nimeni altul n-a mai cunoscut-o pînă atunci. Nimic din ceea ce a propovăduit Yehoshua n-a fost nou pe timpul lui. Toate învăţăturile sale erau vestite şi arhicunoscute de contemporanii săi, dar el a înţeles sensul lor, pe cînd ei le repetau ca papagalii, scutit de să se gîndească la ele.
- Ce a propovăduit totuşi Yehoshua? De ce unii l-au urît pentru învăţătura sa, iar alţii l-au iubit? De ce unii l-au omorît pentru ea, iar alţii l-au urmat pînă la moarte?
Pe timpul venirii lui Yehoshua în lume, învăţătura Mea trecea printr-o perioadă de grea cumpănă. Nu exista nici un om măcar care să o fi respectat aşa cum trebuie. Credinţa inimii se transformase într-o aspect exterioară de evlavie, într-o credinţă de ochii lumii, în ceva la modă, după cum este şi astăzi. Comentarii destul de lungi înceţoşau tot mai mult şi mai mult gîndirea credinciosului, făcîndu-l pînă la urmă să nu mai ştie ce vrea. Dacă şi existau curente religioase pe atunci, neînţelegerile dintre ele nu atingeau problemele esenţiale ale credinţei şi nu se interesau de adevărul ei, ci ţineau mai mult de haina comentariilor lor, fiind superficiale.
- Pentru a avea o poză mai clară a credinţei acelor timpuri, uitaţi-vă atent la viaţa religioasă a timpului vostru! Dacă denumirea lucrurilor s-a shimbat, esenţa lor a rămas aceeaşi!
Nimeni nu mai caută astăzi să facă voia Mea şi să respecte legile Mele! Cu toţii căutaţi tradiţii şi obiceiuri; cu toţii sunteţi absorbiţi de mărunţişurile vieţilor voastre! În loc să căutaţi să vă aflaţi sensul vieţii voastre şi scopul ei, voi vă gîndiţi cu cîte degete să vă faceţi cruce, sau ce să-i sărutaţi preotului mai întîi, poala sau mîna, parcă lucrul acesta ar avea vre-o importanţă!?
Toţi o faceţi pe credincioşii; vă uitaţi unii la alţii de sus, plini de evlavie prefăcută; vă binecuvîntaţi, vă sărutaţi, dar inimile voastre sunt pline de invidie, de egoism, de patimă şi de ură. Credinţa a realizat pentru voi o joacă, un teatru şi un lucru la modă, care se face de ochii lumii şi în care fiecare este obligat să o facă pe sfîntul. Viaţa socială şi credinţa au devenit perfect incompatibile una cu alta; credinţa se păstrează numai pentru viaţa bisericească, şi numai pentru duminici. Şi după cum cei ce merg la teatru trebuie să respecte o etichetă specială şi nişte reguli, la fel fac şi cei ce merg la biserică. În afară de etichetă şi de reguli nu există nici o deosebire între cel ce merge la teatru şi cel ce merge la biserică, şi între curăţenia sufletească a lor!
Aţi întors totul cu picioarele în sus! Biserica a devenit mai importantă ca Dumnezeu, iar tradiţiile şi obiceiurile voastre mai importante ca Legile Mele. Pentru voi nu mai contează în cine credeţi şi cum credeţi , contează din ce biserică faceţi parte. Părerea conducătorilor voştri religioşi a devenit mai importantă decît părerea Mea; cuvîntul lor a devenit lege şi nimeni nu-l mai pune la îndoială, iar dacă daţi cu oiştia-n gard, daţi vina pe Mine, că am emis legi întortocheate!
Cu toţii sunteţi de părere că Biblia este o carte sfîntă, plină de învăţături sănătoase, dar în Biblie scrie una, iar voi faceţi cu totul altceva; argumentîndu-vă după aceea faptele cu Biblia!
În Biblie scrie negru pe alb înţelepciune; iar voi citiţi Iisus, denaturînd astfel întreagul sens al învăţăturii ei, etc, etc. Cam în aşa condiţii a venit şi Yehoshua pe pămînt!
Cel mai urît lucru din lume a devenit adevărul! Preferaţi să înduraţi orice, numai să nu-l recunoaşteţi. Mai bine ascultaţi o mie de minciuni şi de poveşti care vă convin vouă, decît să ascultaţi măcar o singură vorbă de adevăr, care să vă tulbure starea de hibernare în care vă aflaţi. Sunteţi în stare de orice, pînă şi de sacrificarea propriei voastre vieţi, numai să nu vi se tulbure iluziile cu care trăiţi.
- Fiţi înţelepţi şi nu fugiţi de învăţătură! - Luaţi aminte la învăţătura istoriei şi acceptaţi învăţătura timpurilor trecute. Tot ce cîndva era sfînt şi acceptat de toţi ca adevăr şi ca normă de viaţă, astăzi a ajuns de rîsul găinilor. Dacă astăzi vă vine a rîde de felul cum gîndeau strămoşii voştri, de religia lor, de morala lor şi de etica lor, în raport cu cunoştinţelor mai vaste pe care le deţineţi, la fel şi urmaşii voştri vor rîde de voi, în cazul în care vor deveni mai deştepţi decît voi!
- De ce nu vă gîndiţi un pic la ceea ce faceţi, la ceea ce credeţi şi la modul cum gîndiţi? Oare nu vedeţi că lucrurile pe care le practicaţi voi sunt la fel de neghioabe ca şi cele pe care le făceau strămoşii voştri? – Oare religia voastră se deosebeşte de al lor? – Oare dogmele voastre sunt mai breze ca a lor? – Aceleaşi poveşti stau şi la baza religiei voastre ca şi la a lor! S-au schimbat doar numele eroilor, acţiunea rămănînd aceeaşi. Dacă strămoşii voştri credeau în pisicuţe, căţei şi crocodili sfinţi, cu legendele ce ţineau de ei, voi aţi pus în locul căţeilor şi crocodililor oameni, legendele rămănînd aceleaşi! Despre ritualurile şi obiceiurile de închinare nici n-am ce vorbi, cum au fost, aşa au rămas.
Mă mir uneori de prostia şi naivitatea voastră, cît şi de sîrguinţa cu care le apăraţi! Cel mai amuzant, dar tot odată şi cel mai trist lucru la voi, este felul în care cea mai mare prostie ajunge să fie la voi eticheta înţelepciunii, cele mai stupide lucruri - norme de viaţă, iar cele mai detestabile – lucruri sfinte. Nu-i mare tragedie cînd un om nu ştie sau nu poate ceva, dacă el are dorinţa să înveţe; mai rău este cînd un om nu ştie nimic şi nici nu vrea să ştie; iar culmea prostiei este cînd prostul nu se mulţumeşte cu faptul că nu ştie nimic şi nici nu vrea să ştie, dar mai experimentează să le impună şi altora prostia sa.
Nu-i prost omul care-şi recunoaşte neştiinţa, ştie să-şi înfrîneze sentimentele şi ascultă de învăţătura altora! Prost este cel ce ştie un lucru de nimic, sau pretinde ca-l ştie, şi o face pe deşteptul, astupîndu-şi urechile la sfaturile şi învăţăturile altora!
Yehoshua a fost pentru contemporanii săi ca o stâncă aruncată într-o mocirlă cu apă bîhlită, care a răscolit pînă în străfunduri murdăria şi mirosul urît ce s-au acumulat în ea de-a lungul timpurilor; a fost ca un tunet în miezul nopţii, care a spulberat visurile şi iluziile lor; a fost ca un spin în pielea lor care-i trezea la realitate. Nimic din ceea ce a propovăduit Yehoshua nu era nou pentru timpurile sale, după cum nu este nou nici pentru voi. Totul le fusese făcut cunoscut oamenilor cu mult cândva de venirea sa, dar după cum învăţătura lui Yehoshua s-a stins în memoria voastră, nelăsînd nici un ecou în ea, la fel şi pe timpurile lui Yehoshua nimeni nu trăgea nici o atenţie la învăţătura Mea! Şi după cum voi puneţi obiceiurile şi tradiţiile voastre mai presus de Legile Mele, la fel făceau şi contemporanii săi. Nu sunteţi cu nimic mai buni decît contemporanii lui Yehoshua, din contra, sunteţi cu mult mai grei de cap decît ei.
Dacă contemporanii lui Yehoshua ar fi fost ca voi, în ce priveşte încăpăţînarea şi nedorinţa de a cunoaşte nimic nou, creştinismul ar fi murit încă înainte de a se naşte!
Majoritatea dintre voi vă daţi drept creştini numai pentru faptul că aşa se considerau părinţii voştri, privat de să vă gîndiţi însă ce înseamnă să fii creştin şi de ce trebuie să fiţi creştini. Dacă strămoşii voştri ar fi gîndit la fel cum gîndiţi voi, negreşit că şi astăzi ar mai exista motănaşi şi pisicuţe sfinte, iar voi v-aţi aduce copiii voştri jerfă înaintea lor!
Credeţi ce vreţi! Nimeni nu poate să vă impună o anumită credinţă, dar măcar gîndiţi-vă la ceea ce credeţi! -Nu urmaţi orbeşte orice prostie!
Yehoshua a distrus pacea şi liniştea multor persoane; numai cei ce nu aveau pace şi linişte n-au avut de suferit de pe urma învăţăturii lui. Este foarte greu să renunţi la un ideal, chiar dacă acesta este din cioburi de sticlă. Teama de indiferent ce schimbare a fost întotdeauna unul din cei mai mari duşmani ai omului. Chiar şi atunci cînd această schimbare este vădit spre binele vostru, voi preferaţi să rămîneţi inactivi! Pe plan spiritual lucrul acesta se manifestă la fel ca şi pe plan material: - mai bine cloceşti în mizeria în care te afli decît să mişti din degete ca să ieşi din ea , şi mai bine te complaci în ignoranţă şi prostie, decît să pui creierul în mişcare pentru a atașează măcar un dram de minte.
Yehoshua le-a arătat contemporanilor săi sensul adevărat al legii Mele. El n-a venit să răstoarne legea, ci să o lămurească, să le arate oamenilor cît de mult se îndepărtaseră ei de la ea şi în ce mizerie sufletească se aflau. El a venit să le vorbească lor despre împărăţia Cerului, despre rostul vieţii şi despre viaţă ca un mod de pregătire pentru viaţa veşnică. Cine a avut înţelepciune şi ştia să preţuiască lucrurile după veridică lor valoare, a înţeles sensul cuvintelor lui Yehoshua şi i-a urmat sfaturile, dar cei lipsiţi de judecată, care vînd viaţa veşnică pe lucruri deşarte, şi-au închis urechile în faţa cuvintelor lui. Cei care şi-au preţuit vieţile mai presus de orice bunuri materiale l-au urmat pe Yehoshua, dar cei ce puneau veniturile lor, provenite de la respectarea tradiţiei, mai presus de Legea Mea şi de viaţa veşnică, l-au urît.
Împărăţşa Cerului este în mijlocul vostru, nu în pustiuri sau în odăiţe ascunse. Ea este în sufletul vostru şi în mintea voastră. Acolo s-o căutaţi!
Yehoshua a arătat oamenilor calea spre o viaţă recentă şi spre o societate nouă. El le-a arătat lor inutilitatea preoţilor şi a ritualurilor pe care le practicau aceştia. Societatea propovăduită de Yehoshua trebuia să fie construită din membri egali, cu aceleaşi drepturi şi cu o atitudine frăţească unii faţă de ceilalţi. Gloatelor de oameni săraci, care nu aveau nimic de pierdut, învăţătura lui Yehoshua le-a fost pe plac, dar pentru preoţi, feţe bisericeşti şi cărturari de tot felul, ea era inadmisibilă. Tipul de societate propovăduit de ea lor nu le convenea de loc, fiindcă ei nu aveau ce căuta în ea. Împărăţia propovăduită deYehoshua era pentru oameni cinstiţi, buni, harnici şi iubitori de adevăr, dar ei nu vroiau să devină aşa ceva. Cîştigul pe care-l aveau ei de la respectarea tradiţiei îi ademenea mai mult, era un cîştig nemeritat, după firea lor.
Yehoshua le-a făcut cunoscut oamenilor cine sînt ei şi pentru ce sînt. Le-a vorbit despre faptul că este un Dumnezeu în ceruri, un Dumnezeu care i-a creat şi care le poartă de grijă. Le-a confecționat cunoscut cine este acel Dumnezeu, care este numele Său şi care este voia Sa cu privire la oameni. Dar cel mai important lucru care i-a învăţat Yehoshu, a fost prezentarea atitudinei adevărate a Acelui Dumnezeu faţă de oameni şi a relaţiei om - Dumnezeu dorită de el.
Pe timpul venirii lui Yehoshua numele Meu fusese dat uitării aproximativ în întregime. Din cauza prejudecăţilor preoţilor şi a cărturarilor, şi a atotputerniciei pe care aceştia o aveau pe plan religios, numele Meu a fost interzis de a mai fi cunoscut credincioşilor simpli. Cunoaşterea lui a devenit privelegiul unui grup restrîns de oameni la început, apoi privelegiul unui solitar om, a marelui preot, ca apoi să fie dat uitării. Numai cei ce n-au ascultat de povăţuirea lor oarbă şi au preţuit cuvintele Mele mai mult decît prostia omenească au păstrat numele Meu în inima lor, dar aceştia au fost extraordinar de puţini.
Nu-Mi este indiferent dacă-Mi ştiţi numele sau nu. Nu este totuna dacă vă închinaţi unei identităţi necunoscute, lipsit de mîini, excluzând picioare şi fără cap, sau cu trei capuri, două mîini, patru picioare şi trei corpuri , etc, etc, numai voi ştiţi ce fel de dumnezei aveţi în cap, sau dacă vă închinaţi unei persoane cu corp, cap, două mîini şi două picioare, care se respectă ca persoană!
– Dacă voi sunteţi creaţi după chipul şi asemănarea Mea, cum se face că voi sunteţi aşa cum sunteţi dar nu aşa cum vă imaginaţi că sunt Eu? –V-aş fi spus Eu oare că voi sînteţi creaţi după chipul şi asemănarea Mea dacă n-ar fi fost aşa? – Nu vreţi să gîndiţi?
Nu există nici o trinitate în mulțimea aceasta şi nici în întreg Universul. Trei capuri nu pot conduce cu succes un singur corp, şi, de ce ar trebui trei dacă unul este suficient?
Un lucru aş vrea să vă întreb în legătură cu trinitatea voastră, lucru pe care nicidecum nu pot să-l înţeleg, dar pe care aş vrea să-l ştiu: - de ce aţi personificat Duhul Sfînt printr-un bărbat dar nu printr-o femeie? Familia unită numită trinitate ar fi putut satisface gusturile voastre mediocre cu mult mai bine decît o poate face trinitatea actuală şi ar fi fost mai armonios şi mai veridic. Mai gîndiţi-vă în privinţa aceasta. Poate totuşi Maria se potriveşte cu mult mai bine pentru rolul Duhului Sfînt decît orice bărbat? De ce să vă chinuiţi minţile cu filosofii obositoare, cînd în cazul unei “trinităţi – familie” totul este cu mult mai simplu şi necesită cu mult mai puţin efort şi minte pentru a fi înţeles? Aveţi o imaginaţie extraordinară! Dar n-aveţi urmă de minte în capurile voastre, curăţenie absolută în ele!
Cei ce ziceţi că credeţi numai ce este scris în Biblie, care umblaţi pe drumuri şi prin casele de rugăciuni îngînînd şi bolborosind citate şi versete, aţi citit voi vre-o dată Biblia, sau nu? Sau aşa a intrat în modă să se umble cu Biblia în buzunar, de ochii lumii, să se umble cu cioara vopsită, zicînd că-i papagal?
Fiecare creştin pretinde că ştie rugăciunea pe care Yehoshua ( Iisus ) a făcut-o cunoscută ucenicilor săi, învăţîndu-i cum să se roage; chiar şi cei necredincioşi au avut ocazia să o cunoască. Cum începe acea rugăciune?
Pentru ca un nume să fie sfinţit, adică știut şi simpatic oamenilor, el trebuie să existe. Nici Domnul şi nici cuvîntul Dumnezeu nu sunt nume proprii. întâiul denotă poziţia unei persoane într-o ierarhie, actual întrebuințat drept cuvînt de adresare, iar al doilea arată specia unei persoane. Cu aceste nume poate fi numit oricine.
Amintiţi-vă, dragi cititori ai Bibliei, care staţi cu nasul în Biblie şi cu mintea pe dealuri, şi de cuvintele lui Ioan, din Ioan 17:6 şi Ioan 17:26! A cui nume a fost făcut cunoscut lumii de către Yehoshua? Dacă citiţi Biblia, citiţi-o atent!
Numele Meu, numele Dumnezeului care v-a creat şi care este Stăpînul Universului, este Yehowah (YHWH), Cel ce este, Cel ce a fost, Cel ce face să fie, şi Cel ce va fi! Acesta este numele cu care M-am prezentat lui Moise, numele cu care M-a cunoscut Yehoshua şi pe care vi-l fac cunoscut şi vouă acum! Nu există alte persoane care să poarte acest nume şi nu există alte nume pe care să le mai port Eu! Există atribute, dar nume nu!.
Poziţia pe care o luaţi voi faţă de numele Meu este poziţia pe care o luaţi faţă de Mine. Nu poate nimeni să zică că Mă iubeşte şi că face voia Mea, cînd poziţia lui faţă de numele Meu este negativă. Cum poate cineva să Mă binecuvînteze, cînd el îMi ia numele în rîs? Sau să zică că Mă cinsteşte cînd el nici nu vrea să audă de Mine?
Relaţia pe care vreau să o am cu oamenii, despre care Yehoshua le vorbise contemporanilor săi, şi pe care am mai pomenit-o anterior, este relaţia Tată – Fiu! Toţi cei ce acceptă învăţătura Mea şi respectă Legile Mele devin fii ai Mei! Aceasta şi este naşterea din Duhul Sfînt despre care vă vorbea Yehoshua.
Celor ce credeţi că Duhul Sfînt este o persoană vă spun că vă este greu să vă puneţi mintea în mişcare. Dacă cineva v-ar spune că vîntul, ploaia sau frigul sînt persoane, l-aţi crede sau nu? Judecaţi cu mintea limpede, nu vă pripiţi. Şi nu confundaţi ştiinţa cu poveştile. Ştiinţa, Mă refer la autentică ştiinţă, vine de la Mine, pe cînd poveştile sînt produsul minţilor voastre. Cine neglijează ştiinţa, orbecăieşte prin întuneric.
Date fiind lucrurile despre care v-am vorbit la începutul acestei cărţi, despre construcţia corpurilor voastre şi despre felul în care locuitorii Universului vă pot contacta, vă este mai uşor să înţelegeţi ce este Duhul Sfînt. - Influienţarea telepatică a unei persoane de către Mine şi schimbarea mentalităţii ei prin transmiterea de informaţie sau de energie şi este DuhulSfînt. - Nu confundaţi însă această influenţare cu cea pe care o au îngerii lui Azazel asupra voastră. Diferenţa dintre ele constă în învăţătura pe care o poartă. - Prin Duhul Sfînt puteţi înţelege şi înţelepciunea la care vă chem de atîta timp, recte Învăţătura Mea! Deaceea ,
cine se lepădă de sine însuşi, anume de felul cum trăieşte şi gîndeşte, şi acceptă învăţătura Mea, Înţelepciunea Mea, şi devine o persoană proaspătă – se naşte din nou, devine fiul Meu şi v-a moşteni Împărăţia Cerului!
- Şi după cum Yehoshua a făcut următoarea afirmaţie:
“Cine este mama mea şi care sunt fraţii Mei? - Iată! Toţi cei ce fac voia Tatălui meu care este în ceruri şi ascultă de poruncile lui, aceia îmi sunt frate, soră şi mamă! “',
la fel afirm şi Eu: - Cine este fiul Meu? Iată, toţi cei ce fac voia Mea, acceptă învăţătura Mea şi respectă Legile Mele, aceştia sunt fiii Mei.
Luaţi aminte la cuvintele Mele. Yehoshua a fost inițialul care a înţeles acest lucru şi deaceea s-a şi numit întîiul născut al Meu. Amintiţi-vă de învăţătura lui Yehoshua,
- nu i-a numit el oare pe toţi cei ce fac voia Mea fraţi şi surori? - Pe ce bază?
- N-a fost oare Yehoshua cel ce v-a învăţat să Mă numiţi Tată? De ce oare? - Cine poate să-i zică unui om tată, în afară de fiul său, sau frate, în afară de fratele său?
Voi nu sunteţi robi. Eu nu am trebuință de robi, iar voi nu puteţi face nimic pentru Mine. Vreau ca Universul să fie populat de fiinţe raţionale, care să nu-l distrugă, dar care să se bucure de frumuseţea şi bogăţia lui, de lucrul mîinilor Mele, de lucrul Înţelepciunii Mele.
Yehoshua însuşi niciodată n-a pretins că este fiul Meu altfel decît fiecare dintre voi poate fi. Poziţia la care a ajuns el în religia voastră se datorează parţial uşurinţei cu care ucenicii săi i-au tratat învăţătura, parţial idealizării pe care el a avut-o din componentă lor în primele secole ale creştinismului, idealizare provenită din lunga aşteptare a celei de-a doua veniri ale sale şi din necesitatea menţinerii focului credinţei viu; pentru a nu cădea în disperare, continuatorii lui Yehoshua, văzînd că acesta întîrzie să vină, au început să-i atribuie trăsătură după calitate, făcînd aluzie la unele din vorbele lui, prost înţelese, pînă au făcut din el un dumnezeu, întocmai Mie.
Pentru a acapara cît mai mulţi adepţi din rîndul neamurilor, numele meu a fost iarăşi predestinat uitării, fiind înlocuit cu un nume mai aproape de inima acelora. În mai puţin de două sute de ani, neghina despre care vorbise Yehoshua că va fi semănată noaptea de duşmanul Meu, pentru a-i îndepărta pe oameni de la Învăţătura Mea, a înăduşit tot grîul! Învăţătura pentru care Yehoshua şi-a dat viaţa s-a dus de rîpă! Prejudecăţile voastre au redus-o la zero!
În loc de învăţătura care era menită să vă aducă fericire şi viaţă veşnică a fost instaurat cultul lui Iisus, a unui dumnezeu - fiu, cult bazat pe aceleaşi dogme păgîne care împedicau evoluția gîndirii şi pe aceleaşi practici şi ritualuri detestabile ce caracterizau religiile satanice de pînă atunci. Persoana Mea a fost exclusă din această nouă religie pentru a fi înlocuită cu rodul unei minţi stricate ce purta numele zeului păgîn Zeus. Desigur, era cu mult mai uşor pentru popoarele ce credeau în Zeus să-l primească pe Yehoshua ca fiul acestuia, decît ca fiul unui Dumnezeu necunoscut de ei.
Lupi răpitori au pus stăpînire pe biserica lui Yehoshua, jefuindu-i pe naivii şi bieţii lui continuatori pînă şi de unicul lucru pe care-l mai aveau - credinţa, făcînd din ei o turmă de oi, gata oricînd pentru a fi devorate de ei, iar libertatea pe care credinţa în Mine o dă fiecărui individ a fost înlocuită cu robia totală, în care oamenii n-aveau dreptul nici să gîndească de sine stătător!
Duşmanii cei mai mari ai lui Yehoshua, împotriva cărora el a luptat întreaga sa viaţă, au ajuns reprezentanţii lui pe pămînt şi dau astăzi porunci în numele lui. Cei despre care Yehoshua zicea că sunt pui de vipere şi de năpîrci au ajuns în numele lui taţi şi sfinţi. Cei despre care Yehoshua zicea că sunt fiii lui Azazel, se dau astăzi în numele lui drept fiii luiDumnezeu! - Unde vă sunt ochii, fals credincioşilor? - Unde vă sunt urechile? - Şi unde vă este mintea?
Aveţi ochi, dar nu vedeţi! Aveţi urechi, dar n-auziţi! Aveţi cap, dar nu gîndiţi! Ţin să vă mai repet odată cuvintele lui Yehoshua, poate, poate vor fi înţelese şi de voi vreodată:
“Cărturarii şi fariseii ( pseudointelectualii şi feţele bisericeşti ) şed pe scaunul lui Moise, actual scaunul lui Iisus. Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Îşi fac filacteriile late şi poalele hainelor cu ciucuri lungi, şi umblă după locurile dintîi la ospeţe şi în casele de rugăciuni; le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: “Părinte, Părinte.”
- Voi să nu vă numiţi preoţi, sau învăţărori, căci unul singur este învăţătorul vostru: Hristosul, iar voi toţi sunteţi fraţi. Şi Tată, papă, părinte, etc, să nu numiţi pe nimeni pe pămînt, pentru că unul singur este Tatăl vostru: Acela care este înceruri. Să nu vă numiţi dascăli, căci unul singur este dascălul vostru: Hristosul.
Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru, căci oricine se va înălţa, va fi smerit; iar oricine se va smeri, va fi înălţat.” ( Matei 23 )
- Dacă aceasta este învăţătura lui Iisus, iar voi sunteţi urmaşii lui, după cum pretindeţi, prin ce se explică prezenţa preoţilor, dascălilor, părinţilor, papilor şi a celorlalţi nepoţi ai dracului în mijlocul vostru? - Oare nu sunt aceştia aceiaşi învăţători, taţi şi dascăli pe care Iisus v-a interzis să-i aveţi? – De cine ascultaţi voi, de Isus sau de Azazel?
Mai departe: “-`Vai de voi farisei şi cărturari făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor împărăţia Cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre. “
Clar ca lumina zilei.- Cine altul stă la poarta împărăţiei Cerului şi nu vă lasă să intraţi în ea, în afară de cei ce nu vă dau voie să cunoaşteţi adevătata învăţătură aducătoare de viaţă: - pseudo-intelectualii şi preoţii?
Cuvîntul “cărturar” după cum însemna om învăţat, sau cunoscător al legii pe timpul lui Yehoshua, la fel înseamnă şi astăzi, iar cuvîntul “fariseu” denotă pe apărătorii religiei, pe fanaticii religioşi, pe pastori, dascăli, etc.
“- Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mîncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osîndă.
- Vai de voi farisei şi cărturari făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pămîntul, ca să vă faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decît sunteţi voi înşivă!
- Vai de voi, povăţuitori orbi, care ziceţi: “- Dacă jură cineva pe templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul templului, este legat de jurămîntul lui. Nebuni şi orbi! Care este mai mare, aurul, sau templul care sfinţeşte aurul?” –Crucea, sau Iisus care sfinţeşte crucea?
“Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic; dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurămîntul lui.” - Nebuni şi orbi! Care este mai mare, darul, sau altarul care sfinţeşte darul? - Aluzie la cei ce zic că nu contează în cine crezi, depinde ce faci. Dacă faceţi bine în numele lui Azazel, ce răsplată aşteptaţi de la Mine?
“- Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuiala din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi mai întîi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute!
Povăţuitoti orbi, care strecuraţi ţînţarul şi înghiţiţi cămila!
- Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înlăuntru sunt pline de răpire şi necumpătare. Farisei orbi! Curăţiţi întîi partea din lăuntru a blidului şi a paharului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.”
Nu se au în vedere pahare şi blide adevărate; vorba merge despre oameni şi despre curăţenia lor sufletească.
“ Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntru sunt încărcate de oasele morţilor şi de absolut orice fel de necurăţenie. Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinlăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi fărădelege.
- Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi, şi ziceţi: dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sîngelui proorocilor. Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce i-au omorît pe prooroci. Voi dar umpleţi măsura părinţilor voştri!
- Şerpi şi pui de năpîrci! Cum veţi scăpa voi de pedeapsa gheenei? De aceea iată, vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari (învăţaţi ). Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în casele voastre de rugăciune, şi-i veţi prigoni din cetate în cetate, ca să vină asupra voastră tot sîngele nevinovat, care a fost vărsat pe pămînt, de la sîngele neprihănitului Abel pînă la sîngele lui Zechariah, fiul lui Barachiah, pe care l-aţi omorît între templu şi altar.
- Păziţi-vă de învăţătorii mincinoşi! Ei vin la voi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, după cum nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. - Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte!
Nu oricine-mi zice “Doamne, Doamne”, va intra în împărăţia Cerului, ci cel ce face voia Tatălui meu, care este în ceruri.
Mulţi î-mi vor zice în ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în numele tău? N-am scos noi draci în numele tău? Şi n-am făcut noi multe fapte extraordinare în numele tău?”
Atunci le voi spune curat: “Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”
De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stîncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vînturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stîncă.
Însă oricine aude aceste cuvinte ale mele şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vînturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.
Iată porunca cea mai mare din lege: Să iubeşti pe Yehowah, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintîi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!
- În aceste două porunci se cuprinde toată legea şi proorocii.
- Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Căci oricine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate i se deschide.
- Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pîine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe?
- Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu atît mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce i le cer!
Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor; căci în aceasta constă legea şi proorocii.
- Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru, care este în ceruri. Tu, dar, cînd faci milostenie, nu suna cu trîmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în case de rugăciuni şi pe uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.
Ci tu, cînd faci milostenie, să nu ştie stînga ta ce face dreapta, pentru că milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede-n ascuns, te va răsplăti.
Cînd vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage ca să fie văzuţi de lume. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.
Cînd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-i cereţi voi.
Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.
Să nu credeţi că am venit să stric legea şi proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, cîtă vreme nu va trece cerul şi pămîntul, nu va trece o iotă, sau o frîntură de slovă din lege, înainte ca să se fi împlinit toate lucrurile. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, şi va învăţa pe oameni alta, va fi chemat cel mai mic în împărăţia Cerului; dar oricine le va păzi, şi va învăţa şi pe alţii să le păzească, va fi chemat cel mai mare în împărăţia Cerului. Căci, vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi fariseilor, cu nici un chip nu veţi întra în împărăţia Cerului.
Orice păcat şi orice hulă pot fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfînt nu vă va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfînt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor. Faceţi pomul bun, şi rodul lui va fi bun; dar dacă pomul va fi rău, şi rodul lui va fi rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui.
Pui de năpîrci! Cum aţi putea voi spune lucruri bune, cînd voi sunteţi răi? Căci din izvoarele inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
Vă spun că, în ziua judecăţii, veţi da socoteală de orice cuvînt nefolositor, pe care-l veţi fi rostit. Căci din cuvintele voastre veţi fi socotiţi fără vină, şi din cuvintele voastre veţi fi osîndiţi.
Este cu neputiinţă să nu vină prilejuri de păcătuire în lume; dar vai de acela prin care vin! Ar fi mai bine pentru el să i se lege o piatră de moară de gît, şi să fie aruncat în mare, decît să facă pe cineva să păcătuiască! Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! şi dacă-i pare rău, iartă-l! şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: `î-mi pare rău!' - iartă-l!
- Făţarnicilor! Bine a proorocit proorocul Isaiah despre voi: “Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.” - Voi aţi lăsat porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni. Aţi desfiinţat frumos porunca lui Yehowah, aţi desfiinţat Învăţătura Lui, ca să ţineţi datina voastră!
- Iată lucrurile care spurcă pe om: gîndurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele, etc; dar nerespectarea tradiţiei nu spurcă pe om!
- Împărăţia Cerului se aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde şi, de bucuria ei, se duce de vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.
- Împărăţia Cerului se aseamănă cu un mărgăritar de preţ. Un negustor, care caută mărgăritare frumoase, cînd îl găseşte, vinde tot ce are şi-l cumpără.
- Împărăţia Cerului se aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care susține tot felul de peşti. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase peştele care este bun, şi aruncă la gunoi pe cel rău. Tot aşa va fi şi la sfîrşitul veacurilor. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsetul şi scrîşnetul dinţilor.
- Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strîngeţi-vă comori în Cer, unde nu le mănîncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.
Pentru că unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră. Nimeni nu poate sluji la doi stăpîni. Căci sau va iubi pe unul şi-l va urî pe celălalt; sau va ţinea la unul şi-l va nesocoti pe celălalt.
- Nu puteţi sluji şi lui Yehowah, şi lui Azazel!
- Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai scumpă decît hrana şi trupul mai mult decît îmbrăcămintea? Cine din voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge măcar un cot la lungimea vieţii lui?
Căutaţi mai întîi împărăţia lui Yehowah şi neprihănirea Lui, şi toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra!”
- Aceasta este esenţa învăţăturii lui Yehoshua (Iisus), stimaţi creştini, învăţătură pe care el a preţuit-o mai mult decît pe sine şi pentru care şi-a dat viaţa. - Ce-aţi înţeles voi din ea? Ce-aţi înţeles voi cei ce ziceţi că urmaţi Testamentul lui? Oare învăţătura lui Yehoshua o ţineţi voi, sau învăţături omeneşti?
Demn este muncitorul de plata sa: Fiecare din voi îşi va primi răsplata în funcţie de viaţa pe care o trăieşte, nu în funcţie de datinile pe care le respectă! Singuri alegeţi, nimeni nu vă impune. N-aveţi decît să vă lefăiţi în prostia voastră; Eu nu pierd nimic din aceasta. Vă plac tradiţiile, respectaţi-le! -dar să ştiţi că ele nu vă sunt de nici un folos.
- Cine însă vrea să facă voia Dumnezeului care la creat, binecuvîntat va fi. Pentru Mine este cu mult mai de preţ un singur păcătos, care se pocăieşte şi face voia Mea, decît întreaga armată de “sfinţi” a tuturor bisericilor, care se complac în prostia lor, şi care nu au nevoie de Mine.
- Numai respectînd învăţătura Mea veţi ajunge cetăţeni ai Universului, nu respectînd datini bătrîneşti şi învăţături prosteşti!
- Yehoshua şi-a dat viaţa pentru ca voi să cunoaşteţi adevărata învăţătură a Mea şi să profitaţi de ea. Nu vă bateţi joc de jertfa lui!
-Yehoshua n-a fost Dumnezeu şi nici n-a pretins că este Dumnezeu. După cum el i-a preţuit mai mult pe cei ce fac voia Mea, decît pe mama şi fraţii săi, la fel îi va preţui şi faţă de cei ce se închină lui! El şi-a primit răsplata pentru faptele pe care le-a făcut. – De ce n-aţi căuta să primiţi şi voi o răsplată asemănătoare cu a lui? Viaţa lui Yehoshua vă poate servi drept model pentru a voastră, iar învăţătura lui – drept călăuză.
Cauza principală ce a adus la neînţelegerea învăţăturii lui Yehoshua de către ucenicii acestuia, a fost folosirea aceluiaşi mod de vorbire ca şi a tuturor proorocilor ce au vorbit în numele Meu, şi ca a scriitorului de faţă! Yehoshua şi-a predicat întotdeauna învăţătura în numele Meu, vorbind la persoana întîi. Cuvintele lui Yehoshua erau cuvintele Mele! După cum învăţătura cărţii acesteia nu are nici o tangenţă cu scriitorul ei, la fel nici învăţătura lui Yehoshua nu se referea la el! Yehoshua exemplifica cuvîntul Meu, dar lucrul acesta n-a putut fi înţeles de naivii lui ucenici; lucrul acesta n-a putut fi înţeles nici de voi.
Biblia este o carte bună, mai bună ca toate celelalte cărţi. Ea este o carte de înţelepciune, care conţine învăţătura Mea, dar pe lîngă cuvîntul Meu, ea mai conţine şi cumplit de multe lucruri care vă pot abate de la învăţătura Mea. Azazel nu doarme. El nu scapă nici un prilej de-a vă întinde curse şi de-a vă abate de la adevăr. Dacă Biblia ar fi fost scrisă de Mine personal, ea ar fi fost o carte sfîntă; dar ea a fost scrisă de oameni; iar voi sunteţi înclinaţi întotdeauna spre comiterea greşelilor. Citiţi dar Biblia cu atenţie! Tot ce se abate de la ideea ei principală, idee care poate fi urmărită de-a lungul tuturor cărţilor ei, şi se contrazice cu învăţătura pe care o găsiţi în cartea de faţă, nu vine de la Mine, ci este de la Azazel. Contradicţiile existente în Biblie demult trebuiau să vă sugereze ideea existenţei a două surse de inspiraţie.
Nu neglijaţi ştiinţa! Nu Mă refer la filosofiile întortocheate ce au menirea să tulbure mintea tuturor celor ce le practică; vorbesc de ştiinţa adevărată, care nu este interesată de propagandă şi care se ocupă cu cercetarea lucrurilor de dragul cunoaşterii, nu pentru convingerea şi convertirea oamenilor. Luaţi învăţătură de la ea!
Nu neglijaţi credinţa iudeilor şi a musulmanilor! Diferenţa dintre credinţa voastră şi a lor se datorează numai datinilor şi obiceiurilor voastre prosteşti, căci aţi primit aceeaşi învăţătură ca şi ei. În loc să vă duşmăniţi şi să vă mîncaţi unii cu alţii, căutaţi mai bine să scăpaţi, unii cu susținerea celorlalţi, de pleava ce va intrat în ochi şi care vă împedică să vedeţi adevărata cale spre Mine! Scăpaţi de poveştile voastre băbeşti, lepădaţi-vă de practicile voastre detestabile, uniţi-vă, şi căutaţi să respectaţi numai învăţătura Mea. Răsplată veţi avea atît pe pămînt, cît şi în Univers.
- Citiţi Coranul! Este o carte care poate să vă lămurească multe lucruri, pe care nu le-aţi înţeles de la Moise şi de la Yehoshua. Mahomed n-a venit să propovăduiască o învăţătură diferită de a lor, ci să scoată la iveală esenţa adevărată a învăţăturii lor, pe care atît iudeii cît şi creştinii au ascuns-o în spatele comentariilor lungi, a filosofiilor păgîne şi a ritualurilor prosteşti.
Pe timpul venirii lui Mahomed nu exista nici urmă de creştinism adevărat. Învăţătura lui Yehoshua fusese dată uitării în întregime. Monopolul bisericesc a pus mîna pe conştiinţa oamenilor şi nimeni nu mai avea acces la învăţătura adevărată.
În loc de ştiinţă, aşa numiţii creştini se ocupau cu căutarea copitelor de măgăruşi morţi, inventarea legendelor şi dezgroparea morţilor, în căutarea sfintelor moaşte, etc. Unica învăţătură a lui Yehoshua, pe care creştinii încă o mai respectau cu stricteţe, era băutul vinului.
Nici iudeii nu erau mai brezi ca creştinii. Mahomed a venit ca un bici asupra lor toţi, pentru a-i destepta la realitate. Dar în loc să vă treziţi, aţi pornit cu toţii asupra lui, astfel născîndu-se duşmănia dintre voi şi musulmani, duşmănie ce ţine şi astăzi.
Scăpaţi de prostiile voastre şi înlăturaţi duşmănia dintre voi, musulmani şi evrei! - Scăpaţi de toate nebuniile voastre şi reveniţi la învăţătura Mea! Altfel o să vă căiţi amarnic.
Aveţi în posterior cele mai întunecate secole pe care le-a cunoscut omenirea. Nici o altă filosofie şi nici o altă credinţă n-a adus omenirii atîtea nenorociri ca creştinismul. Contrar învăţăturii pe care o consideraţi de bază, aţi comis cele mai detestabile fapte pe care le-a cunoscut omenirea. Dacă Iisus v-a propovăduit iubirea duşmanului, voi, cei ce pretindeţi că urmaţi învăţătura sa, nu numai că nu v-aţi iubit duşmanii, dar v-aţi ars, tăiat, spînzurat şi torturat pînă şi prietenii; şi asta în numele lui Iisus şi a dumnezeului vostru.
Cine dintre strămoşii voştri a îndrăznit să deschidă Biblia şi să citească “Să nu ucizi!”, în momentul în care trimetea la moarte suflete nevinovate?
Din momentul în care creştinismul a devenit religie de stat şi a pus stăpînire pe puterea politică, nimeni n-a mai putut înfrîna despotismul clericului vostru bisericesc. Papii şi cardinalii s-au autoproclamat dumnezei pe pămînt; preoţii şi episcopii au devenit părinţii voştri, iar popii - învăţătorii voştri.
V-aţi purtat ca nişte boi; ca nişte dobitoace care nu gîndesc. Aţi abandonat Legile Mele şi credinţa lui Yehoshua, şi aţi început să satisfaceţi capriciile unor cornoraţi, de care pînă şi lui Azazel i se face ruşine. Omoruri în masă, masacre mondiale, furturi de stat, homosexualism, prostituţie, curvie, preacurvie, minciună, fărădelege, etc, - acestea au fost răspunsul oferit de voi Legilor Mele: -Să nu ucizi! - Să nu furi! - Să nu curveşti! - Să nu preacurveşti! -Să nu minţi! etc. Naţiuni întregi au dispărut ca rezultat al “iubirii” voastre faţă de aproapele vostru; localităţi întregi au fost şterse de pe faţa pămîntului. Aţi mers frate împotriva fratelui, tată împotriva fiului, fiică împotriva mamei, etc, şi v-aţi tăiat gîturile unii altora la comanda dracilor, fără să vă gîndiţi ce faceţi.
- Prin ce explicaţi voi cauza tuturor relelor comise de creştinism? - Cu ce le îndreptăţiţi?
Luaţi aminte la cuvintele lui Yehoshua, pe care le-am pomenit anterior, despre fărădelegea fariseilor şi a cărturarilor! Faptele părinţilor voştri sunt faptele voastre. Nu sunteţi cu nimic mai buni decît ei. Dacă aţi fi fost voi în locul evreilor care l-au răstignit pe Yehoshua, adevărat vă spun, că l-aţi fi fert în ulei de viu, să nu mai învie niciodată.
- Clerul vostru nici pînă astăzi n-a recunoscut vina predecesorilor lor şi nu şi-au cerut iertare în faţa omenirii, şi în faţa Mea, pentru crimele ce le-au săvîrşit. Dacă puterea politică nu trecea în mîinile laicilor, şi dacă biserica n-ar fi fost despărţită de stat, aţi fi trăit aceleaşi vremuri ca şi Europa secolelor x-xviii. Nu voi aţi devenit mai buni, sau mai deştepţi şi deaceea astăzi trăiţi mai bine; vă bucuraţi de libertatea pe care o aveţi de pe urma necredincioşilor, care din cauza voastră au refuzat să cunoască orice dumnezeu, dar care au fost înzecit mai buni ca voi!
- Aveţi şansa să scăpaţi de trecutul vostru, să scăpaţi de urgiile săvîrşite de părinţii voştri, şi să deveniţi adevăraţi ucenici ai lui Yehoshua.
- Uitaţi-vă la practicele voastre religioase şi la învăţăturile voastre bisericeşti.- Sunteţi voi oare într-atît de orbi că nu vedeţi adevărata lor faţă? - Sunteţi voi oare într-atît de proşti că nu înţelegeţi că toate sunt rodul unor minţi stricate?
- Aveţi de ales: Ori Eu, ori conducătorii voştri religioşi! Ori Învăţătura Mea - ori religia voastră! Ori viaţa, ori moartea!
Nu fiţi uşori la minte, sau fals sentimentali. Nu schimbaţi viaţa veşnică şi fericirea adevărată pe minciuni sfruntate. Eu am creat toate plăcerile pămînteşti. - Sunteţi voi chiar într-atît de naivi încît credeţi că am lipsit Universul de ele? Nu! dar fiecare lucru îşi are măsura lui şi timpul lui.
Nimeni nu le interzice conducătorilor voştri religioşi să se pocăiască şi ei; dar ei n-o fac din proprie ambiţie, din încăpăţînare şi pentru că nu vor să o facă.
Nu vă nenorociţi viaţa din cauza lor! Ei n-ar mişca nici măcar un deget pentru binele vostru. Aveţi extrem puţin timp la dispoziţie; nu vă ameninţ cu sfîrşitul lumii, sau cu altceva de genul acesta; v-am spus deja că sfîrşitul lumii depinde de voi; dar sunteţi ameninţaţi de incapacitatea de a gîndi. Sunteţi pe punctul de a fi transformaţi în dobitoace domestice, care în afară de papă, nani, job şi distracţie n-o să ştiţi nimic altceva. Vi se pregăteşte cel mai mare cadou din istoria omenirii - înrobirea creierului!
- Cine are minte - să înţeleagă!
- Cine a înţeles - să se salveze!
Dacă, totuşi, cuvintele Mele din această carte nu sunt destul de convingătoare pentru a vă schimba crezul, şi dacă religia voastră vă pare mai adevărată ca ele, iar tradiţiile voastre vă sunt mai scumpe ca învăţătura Mea, răspundeţi la următoarea întrebare: - Cum se face că de la o singură învăţătură, de la cea a lui Iisus, care apoi a ajuns să fie numită creştinism, s-a ajuns la atîtea religii creştine? - Care este diferenţa dintre ele, şi care este totuşi cea adevărată?
O singură carte “sfîntă” pretindeţi că aveţi cu toţii –Biblia; Un singur învăţător - Iisus; Acelaşi Duh Sfînt spuneţi că vă călăuzeşte pe toţi; şi cu toţii consideraţi că aveţi dreptate, şi consideraţi învăţăturile celorlalţi confraţi creştini drept deviaţie de la adevăr; totuşi, de unde atîtea “adevăruri”, care diferă unul de altul, şi care din ele este adevăratul adevăr?
- De unde ştiţi voi, creştinii ortodoxi, că voi aveţi dreptate dar nu catolicii, de exemplu? - Sau de unde ştiţi voi, creştinii catolici, că sunteţi mai buni ca protestanţii? Sau ca baptiştii şi penticostalii?
- Oare n-aţi comis voi aceleaşi crime de-a lungul istoriei? - N-aţi comis voi oare aceleaşi fapte detestabile? - Care dintre voi se poate lăuda cu un trecut mai luminos? - Eventual cele ce au apărut mai tîrziu pe arena mondială şi n-au dovedit să-şi dea arama pe faţă.
Fiecare pom este cunoscut după roadele lui. - Oare roadele voastre se aseamănă cu cele pe care Iisus le-a cerut de la voi?
- Nu se aseamănă ele oare mai mult cu cele pe care Îisus le-a prezentat ca fiind ale fiilor lui Azazel?
- A-i cui fii sunteţi voi? - Nu a-i lui Azazel?
- Cum se face că voi, catolicii, numiţi, contrar învăţăturii lui Yehoshua, tată pe un om care cu nimic nu este mai bun ca voi? Şi cum se face că bulele lui sunt cu mult mai importante ca însăşi cuvintele lui Yehoshua?
- Iar voi, ortodoxilor, dacă pe Dumnezeu îl numiţi sfînt şi pe Iisus tot “sfînt”, cum se face că oameni din rîndul vostru au ajuns să fie “sfinţi”, şi “mult-prea-sfinţi”? - Sunteţi voi oare mai sfinţi ca Dumnezeul căruia vă închinaţi? Dacă-i aşa, de ce vă mai închinaţi lui dar nu-i slujiţi direct pe cei ce sunt mai sfinţi ca el, fără să vă mai buimăciţi minţile atîta, cu tot felul de basme şi poveşti? - Şi, cum se face că fiecare, cui numai nu ii lene, poate ajunge la voi părinte şi să vă ierte păcatele în numele Meu?
Cît despre chipurile şi imaginile voastre de sfinţi, nici n-am ce să vă vorbesc; - Nu ştiţi voi oare că faţa omului este oglinda sufletului lui, a caracterului şi a inteligenţei lui?
- N-aţi observat voi oare pînă acum lucrul acesta? - Nu?!
- Umblaţi cu capul în nori, în loc să vă uitaţi pe unde mergeţi, deaceea n-aţi observat că imaginile sfinţilor voştri, cît şi cele ale lui Iisus şi ale Mariei, atît la catolici, cît şi la ortodoxi, sunt imagini de criminali, de desfrînaţi şi de oameni bolnavi, şi nu au nimic în comun cu persoanele pe care le reprezintă. - Cum puteţi fi aşa de făţarnici încît să vedeţi una şi să pretindeţi că vedeţi cu totul altceva? - Dacă cineva v-ar arăta fotografia vecinului vostru şi v-ar zice că acela este tatăl vostru, sau fiul vostru, sau că este fotografia lui Iisus, sau a Mariei, sau a lui Michael Jackson, - l-aţi crede, sau nu? - De ce nu purtaţi în buzunarele voastre întâia fotografie decupată dintr-un ziar, ca fotografie a mamei voastre, a tatălui vostru, a soţiei voastre, sau a copilului vostru? - Ar fi o nebunie, nu? –Aşa e, dar la fel este şi cu icoanele şi statuile pe care voi le luaţi drept imaginea lui Iisus şi a ucenicilor săi. Aceeaşi prostie!
- Bate toba la urechea surdului, sau bate şaua să priceapă calul. Înţelepciunea nu se cumpără la piaţă; - pentru a o căpăta trebuie să vă puneţi un pic creierii în mişcare!
- Care este însemnătatea crucii în viaţa voastră şi cum a ajuns ea să aibă o asemenea însemnătate? - Care dintre voi, om normal, cu mintea întreagă, şi-ar atîrna de gît funia cu care ar fi fost spînzurată una din ființele dragi lui, sau cuţitul, sau piatra, sau altă unealtă cu care persoana respectivă |
|
