| Eduard |
| Administrator |
 |
| |
| Data inscrierii: 08/Sep/2009 |
| Mesaje: 51 |
|
|
|
|
 |
|
 |
|
Voi, învăţaţii, ţineţi cheile cunoştinţei în mîinile voastre: nici voi nu profitaţi de ele, şi nici pe alţii nu-i lăsaţi să profite! – Care sunt învăţăturile pe care voi îi învăţaţi pe oameni şi pentru care vă numiţi “învăţaţi”? – Sunt ele de vreun folos sau nu? – Au ele vreo importanţă în viaţa oamenilor, sau nu? – V-aţi gîndit vre-o dată la aceste întrebări, sau mîncaţi pîinea oamenilor pe degeaba?
De voi depinde soarta omenirii. -Ce faceţi voi pentru ea?
Aţi adus omenirea la rîpă. În loc să căutaţi adevărata ştiinţă, care este sub nasul vostru, şi să vă ocupaţi de educarea oamenilor, aţi înlocuit dogmele şi religiile pre-existente cu dogmele şi teoriile voastre, care sunt nişte prostii şi nişte tîmpenii cu mult mai mari decît acelea .
- Ce-i învăţaţi voi pe oameni? Aţi împînzit omenirea cu mii de ştiinţe de tot felul, dar nici una bună. În loc să fiţi elita lumii şi să o apăraţi, sunteţi primii care vă bateţi joc de ea şi o distrugeţi.
Din milioanele de “învăţaţi” care locuiţi pe pămînt, numărul celor care într-adevăr merită să poarte acest nume nu trece de două cifre. Ştiţi multe şi mărunte, dar ceea ce trebuie să ştîţi, nu ştiţi. Cunoaşteţi filosofiile lui Platon, Aristotel, Kant şi Nitszche, dar cine sunteţi voi cu adevărat, şi pentru ce sunteţi, idee nu aveţi.
Vă daţi mari şi tari; faceţi aere de balenă şi ţineţi cuvîntări destul de lungi şi întortocheate a căror sens nici voi nu-l înţelegeţi, şi nici cei ce vă ascultă nu-l pricep. Aţi uitat de omenie, iar modestia pentru voi nici nu există; există numai o etichetă specială ulterior care vă conduceţi. Cît despre faptul că relaţia dintre oameni ar putea fi cel mai însemnat lucru din lume nici nu vă trece prin cap. Vă spun: - Este inevitabil să nu vină prilejuri de păcătuire în lume, dar vai de cei prin care vin! Voi sunteţi poarta principală prin care aceste prilejuri intră în lume!
Educaţia este cel mai important lucru în formarea omului. În lipsa ei omul se transformă într-o brută cu mult inferioară animalelor. Spre deosebire de animale, care-şi pot cultiva inteligenţa pe baza experienţei lor proprii, oamenii necesită o supravegere şi o atenţie cuvenită permanentă.
Inteligenţa şi caracterul omului formează sufletul lui şi personalitatea lui! - În lipsa unei educaţii adecvate omul acumulează cunoştinţe în funcţie de caracterul său şi, în acest caz, cunoştinţele dobîndite de el ajung să servească instinctelor lui proprii: - aşa se nasc egoiştii, mojicii, oamenii de nimic, tiranii şi despoţii, etc. Cînd însă educaţia satisface necesităţile dezvoltării omului ca personalitate, caracterul devine elastic şi poate fi modificat în funcţie de învăţătură.
Esenţa vieţii nu constă în acumularea unui bagaj de cunoştinţe cît mai mare, ci în înţelegerea acelui puţin foarte important care ajută la creșterea adevăratelor calităţi omeneşti! Valoarea omului nu depinde de bagajul lui de cunoştinţe tehnice, şi nici profunzimea raţiunii lui nu se apreciază în funcţie de rezultatele tehnico-ştiinţifice obţinute. Sălbăticia şi nimicnicia sunt prăpastia spre care se îndreaptă omenirea, iar cunoştinţele tehnico-ştiinţifice nu sunt în dispoziție să vă scape de ea.
Oamenii care-şi pun interesele lor personale mai presus de binele comun al tuturor oamenilor sunt cu mult mai răi decît fiarele, şi cu mult mai periculoşi ca ele; în raport cu capacităţilor lor mintale ei pot pricinui cu mult mai mult necaz omenirii decît fiarele.
Aprecierea raţiunii umane trebuie creată în funcţie de capacitatea oamenilor de-aşi dărui bunătate unii altora! Esenţa vieţii umane constă în aflarea păcii între oameni şi în năzuinţa lor de a acorda ajutorul şi dragostea lor celor ce au trebuință de ele. Omul trebuie să se gîndească în primul rînd la alţi oameni, la natură şi la Cel ce l-a creat. Nenorocit este cel ce se gîndeşte numai la sine!
Educaţia copiilor este baza dezvoltării omenirii! Copiii, după calităţile lor omeneşti, depăşesc cu mult marea majoritate a oamenilor maturi; lumea lor spirituală nu este încă deformată de diferitele urgii ale vieţii mature, de aici şi tăria lor de a percepe lumea înconjurătoare mai curată şi mai minunată.
La copii noţiunea de bine şi de rău nu există încă; înţelegerea ei se face pe baza educaţiei. Oamenii maturi reprezintă o autoritate şi un exemplu pentru copii, iar ei oferă cu mult mai multă atenţie comportării şi vieţii adulţilor, acestea fiind sursa lor principală de educaţie, decît teoriilor deşarte care nu-şi pot găsi nici un suport în viaţa lor. De aceea, este o crimă să nu vă ocupaţi de curăţirea şi perfecţionarea spirituală personală.
Ştiinţa a realizat o piatră de poticnire pentru omenire; în loc să fie lumina care să o scape din bezna neştiinţei în care se află, ea, involuntar, a contribuit la scufundarea ei şi mai adînc în aceea. După cum originală învăţătură a Mea a fost transformată în zeci şi sute de religii, care au stopat accesul la Mine a adevăraţilor credincioşi, la fel şi ştiinţa pe care am dat-o omenirii să slujească înfloririi ei, a fost înlocuită cu tot felul de teorii şi filosofii, care au adus la tîmpirea integrală a majorităţii oamenilor.
Nu există domeniu pe lumea aceasta unde tontălăii şi gogomanii să nu-şi fi băgat nasul; nu pot sărmanii oameni nici să răsufle din cauza a tot felul de idioţi. În numele ştiinţei, cele mai mari prostii, pe care o minte bolnavă le-a putut născoci, au fost impuse bieţilor oameni ca adevăr; nici nu dovedeau sărmanii să le rugume de trăsnite ce erau. Într-un timp extrem scurt, ştiinţa a devenit religie, contrar menirii ei adevărate, devenind o dogmă, ca toate celelalte dogme.
Cuvinte de genul “ştiinţa a descoperit!”, sau “învăţaţii afirmă!”, au ajuns să fie scrisori de recomandare pentru tot felul de tîmpenii.
Schimbarea regelui - bucuria nebunilor! Schimbarea religiilor, la fel. A fost îndeajuns ca un tîmpit să declare că Dumnezeu a murit şi nu mai există morală, că sîngele în proşti a şi început să fiarbă. Tot felul de afirmaţii au urmat acesteia.
A fost îndeajuns ca pseudo-învăţaţii, zic “pseudo – învăţaţii”, fiindcă au existat şi adevăraţi învăţaţi, care şi-au îndeplinit misiunea lor cinstit, pînă la capăt, să afirme că omul nu mai este om, ci un animal, efect al unei întîmplări, şi bucuria proştilor a fost minus seamăn. Revoluţie intelectuală! Li se făcuse greu sărmanilor proşti să mai fie oameni, fiinţe inteligente create după chipul şi asemănarea Conducătorului Universului. Le-a agreabil mai tare să fie maimuţe; este mai uşor: nici o răspundere, nici o morală, nici o etică, nici o pedeapsă pentru fărădelegile comise şi, nu există altă lege decît cea a puterii. Chipul prietenului ca fiară blondă s-a întipărit adînc în inimile voastre; cu toţii visaţi să deveniţi ca el, uitînd, şi pe bună seamă, deoarece este teribil de greu să memorizezi ceva în lipsa totală a minţii, că legea puterii nu admite decît un solitar învingător. Dacă filosofia lui Nitszche ar fi fost pusă în practică, astăzi pămîntul ar fi fost pustiu! Şi totuşi Nitszche a devenit un idol pentru voi, fiind ridicat în slăvi, pe cînd Yehoshua, pentru că vă aducea pacea şi fericirea, a fost ridicat pe cruce.
Ce numiţi voi ştiinţă? - A ţine un cîine flămînd, pentru a constata că el moare de foame dacă nu mănîncă nimic; a tăia picioarele unui biet animal, pentru a face extraordinara descoperire că animalele scutit de picioare nu pot merge şi, că puii unor astfel de animale cu picioarele tăiate, spre marea voastră uimire, se vor naşte tot cu patru picioare, ca şi părinţii lor cândva de a nimeri pe mîinile voastre; a dezgropa copite şi maxilare de cai şi de mistreţi morţi, zicînd că ele au aparţinut oamenilor, adică sunt ale strămoşilor voştri, şi de a compune basme în funcţie de ele - aceasta numiţi voi ştiinţă? - Sau poate ştiinţa adevărată este reprezentată numai de experimentele făcute de voi asupra oamenilor?
Din momentul în care “ştiinţa” aceasta a voastră a luat locul adevăratei ştiinţe, devenind pentru voi un idol ce a înlocuit cultul tuturor zeilor şi idolilor pre-existenţi, oamenii au căzut în sălbăticie, devenind cele mai feroce şi mai bestiale fiare din cîte au existat vre-odată.
Nici un alt zeu, în toată istoria omenirii, la nici un popor, n-a fost atît de crud ca acest zeu, “ştiinţă”, venerat de voi, reprezentat mai ales de dogma evoluţionismului, de care, cu părere de rău, nu v-ăti lepădat nici pînă astăzi!
– Dacă sanctuarele religiilor străvechi vă insuflau teama, din cauza jertfelor ce erau aduse acolo, ce se poate spune despre laboratoarele voastre, unde au fost omorîţi milioane de oameni şi animale? Din momentul în care selecţia circumstanţială, sau naturală, sau cum o mai numiţi voi, a ajuns să fie considerată creatorul şi conducătorul Universului, mulțimea ştiinţifică a devenit lăcaşul stupidităţii şi cruzimii.
Religia, cu toată mizerabilitatea ei, cel puţin proclamă că toţi oamenii sunt fraţi, că relaţia dintre voi trebuie să fie una frăţească şi umplută de dragoste reciprocă şi că toţi sunteţi egali şi veţi avea în aceeaşi măsură de stat anterior scaunului de judecată a aceluiaşi Judecător; pe cînd “ştiinţa” voastră proclamă că relaţia adevărată dintre oameni este cea de competitori şi de combatanţi în lupta pentru simpla supraveţuire, şi că orice act de milă, sau de loialitate faţă de vechea şi demodata lege a iubirii aproapelui este o încercare deşartă şi rea intenţionată de a uşura severitatea luptei, şi de a salva nişte specii de indivizi sau de animale inferioare de eforturile pe care le depune natura pentru a scăpa de ei.
- Sunt oare bolboroselile şi teoriile voastre absurde, care laudă prostia, ştiinţă? - Ce folos aduc ele omenirii? - Nu sunt oare ele dovada cea mai grăitoare a neştiinţei voastre?
În timp ce “ştiinţa” voastră se războia cu dogmele bisericeşti şi cu morala lor, răsturnînd scara tuturor valorilor cu picioarele în sus, adevărata Ştiinţă păşea pe tărîmul descoperirilor ce aveau să zădărnicească impunerea dogmelor susţinute de prima.
În ciuda afirmaţiilor făcute de pseudo-învăţaţi referitor la Mine şi la învăţătura Mea, secolele XIX şi XX se caracterizează printr-un şir de descoperiri ce aveau să confirme învăţătura Mea şi să aducă la probabilitatea înţelegerii mai profunde a ei.
În timp ce fals învăţaţii duceau o politică de îndobitocire a maselor, cei ce au rămas fideli Ştiinţei adevărate luptau pentru iluminarea lor. Toate descoperirile ştiinţifice de care vă bucuraţi voi astăzi, vă sunt cunoscute cu voia Mea şi cu susținerea Meu, pentru a vă sluji drept mărturie a prostiei voastre şi pentru a vă ajuta să scăpaţi de ea! Cine dă dovadă de înţelepciune a observat legătura dintre ştiinţă şi învăţătura Mea, a găsit punctul de tangenţă a lor şi a aflat rostul lor! Cine nu, nu!
Nimic nu vorbeşte mai bine despre o persoană ca lucrurile pe care le face ea. După cum calitatea unui pom se apreciază după rodul lui, la fel şi omul se apreciază în funcţie de faptele lui. - Despre ce vă vorbesc vouă descoperirile ştiinţifice? - Cum vă imaginaţi voi persoana care a construit tot ceea ce descoperiţi voi? Ştiinţa nu crează nimic de la sine. Ea numai descoperă ceea ce a existat cu mult înainte ca voi să o fi descoperit. Cu toată trufia şi îngîmfarea voastră, nu sunteţi în situație să creaţi nimic de la sine, lipsit de să vă fac Eu cunoscut cum se face acel lucru.
Atunci cînd falsa “ştiinţă” a reuşit să-i convingă pe oameni să nu creadă nimic, în afară de ceea ce văd, Ştiinţa adevărată a descoperit că lumea nevăzută este cu mult mai numeroasă decît cea ce se vede.
Atunci cînd oamenii zîmbeau la afirmaţia că cineva îi aude şi îi vede permanent, radioul şi televizorul au fost inventate.
Magnetofoanele şi casetofoanele audio şi video au fost descoperite pentru a întări afirmaţia că omul va da socoteală pentru toate faptele, vorbele şi gîndurile sale. Căci mai târziu cum voi puteţi urmări din casele voastre ce se petrece în întreaga lume, la fel şi locuitorii Universului pot urmări tot ceea ce se face la voi pe Pămînt; şi nu numai pe pămînt - ei pot vedea tot ce se întîmplă şi la voi în suflet! Ei văd, aud şi înregistrează totul.
În ziua judecăţii o să facem cel mai mare festival de arte vizuale şi auditive din istoria Universului. Filmele vieţilor voastre vor fi vizionate şi studiate minuţios; se vor decerna titluri şi onoruri, şi se vor acorda premii. Fiecare dintre voi va fi apreciat în funcţie de meritele personale ce le va avea şi va primi răsplata cuvenită.
Pentru a vă convinge cît sunteţi de neputiincioşi în faţa Mea, aţi ajuns să cunoaşteţi armele şi tehnica militară de care dispuneţi acuma, căci după cum toporaşul de stâncă şi bîta străbunilor voştri sînt jucării faţă de armele voastre moderne, la fel şi armele voastre sunt jucării pentru locuitorii Universului. Atît Eu, cît şi ceilalţi locuitori ai Universului, suntem invulnerabili pentru toate armele voastre şi, dacă toporaşul de piatră ar mai putea face ceva împotriva voastră, voi sînteţi perfect neputiincioşi în faţa noastră.
Nu vă spun lucrul acesta ca să vă înspăimînt, ci pentru ca să-l ştiţi şi să nu vă agitaţi degeaba, din cauza neştiinţei lui. Dezvăluirea ştiinţei oamenilor face parte din proiectul iniţial cu privire la omenire! Experimentul nu s-a terminat încă, căci pe urmă cum aţi demonstrat de ce sunteţi în stare cînd nu ştiaţi nimic şi nu puteaţi nimic, la fel trebuie să demonstraţi de ce sînteţi în stare cînd posedaţi cunoştinţe şi puteri mărite!
Fiecare lucru descoperit de ştiinţă poate fi întrebuințat cu două scopuri; unul pentru a crea, şi altul pentru a distruge: - unul pentru îmbunătăţirea vieţii, iar altul pentru nimicirea ei. Sînteţi creaţi după chipul şi asemănarea Mea, deaceea trebuie să arătaţi de ce sunteţi în stare dacă aţi avea ştiinţa şi puterea Mea!
Ca cetăţeni ai Universului o să cunoaşteţi cu mult mai numeroase lucruri decît cunoaşteţi acum şi o să posedaţi puteri cu mult superioare celor pe care le posedaţi acum. - Dacă acum voi nu ştiţi cum să vă purtaţi cu ştiinţa şi puterea pe care le posedaţi, ce o să faceţi atunci?
- Dacă acum, cînd vă aflaţi pe un pămînt aşa de mic, unde sunteţi unii în văzul celorlalţi, nu puteţi găsi limbă comună unii cu alţii, ce veţi face atunci, cînd veţi fi la depărtare de sute şi mii de ani lumină unii de alţii?
Pînă acum aţi folosit ştiinţa numai pentru a distruge.
Cu ajutorul ştiinţei puteţi cunoaşte mai multe şi despre voi înşivă. Pe baza lucrurilor create de voi, puteţi să cunoaşteţi mai bine lucrurile lucrate de Mine, căci voi nu faceţi altceva decît să să-Mi repetaţi creaţia
După cum voi nu creaţi niciodată nimic înzădar, la fel n-am făcut-o nici Eu; fiecare lucru îşi are la baza sa o pricină pentru care a fost creat!
După cum lucrurile făcute de voi nu sunt rodul unei întîmplări, sau a unei evoluţii, ci sunt rodul minţilor şi mîinilor voastre, la fel şi celelalte lucruri din Univers nu sunt rodul unei explozii, ci sînt rodul înţelepciunii şi mîinilor Mele! Puteaţi demult să vă daţi seama despre lucrul acesta, căci Universul este cu mult mai complex decît lucrurile pe care le creaţi voi. - Oare structura sistemului solar nu v-a pus niciodată pe gînduri prin construcţia şi exactitatea sa? - Nu v-aţi gîndit niciodată, cum se face că pămîntul nu întîrzie nicicând în rotaţia sa în jurul soarelui, şi nici luna în jurul pămîntului? - Nu v-a uimit oare niciodată atomul prin construcţia sa asemănătoare cu construcţia Universului? - Ştiţi cu ce viteză se învîrt electronii în jurul nucleului şi la ce aduce scoaterea acestora de pe orbită? - Cum de s-au aşezat oare acei electroni pe orbitele lor, şi cum de nu se lovesc ei între ei? Încercaţi să faceţi măcar un singur atom de sine stătători, din nimic! - Dacă voi, cei care vă consideraţi cele mai inteligente fiinţe de pe pămînt, nu puteţi face acest lucru, atunci cine l-a făcut? - A apărut el oare din întîmplare?
Dacă lucrurile pe care le faceţi voi n-au apărut din întîmplare, atunci nici lucrurile pe care le-am conceput Eu n-au apărut din întîmplare, şi nici voi n-aţi apărut din întîmplare!
Dacă lucrurile pe care le creaţi voi sunt create pentru ceva, atunci şi voi sînteţi creaţi pentru ceva. Este foarte greu să-ţi dai seama de acest lucru cînd nu ştii să gîndeşti deloc. Aţi umplut lumea cu dogme şi învăţături prosteşti, numite clasice, cu care le spălaţi bieţilor tineri creierile, dar la un lucru aşa de necomplicat nu v-aţi gîndit!? - Dacă automobilele din ziua de astăzi se aseamănă cu cele de la începutul secolului, sau cu carele mileniului trecut, este oare aceasta o dovadă că primele au evoluat din ultimele? Sau ele dovedesc că au fost construite de aceeaşi inteligenţă umană? Faptul că maşina are patru roţi, ca şi căruţa, nu înseamnă că întâia a evoluat din ultima, ci că aşa aţi căzut voi de acord că este mai bine, pentru că patru roţi sunt suficiente. Acelaşi lucru se întîmplă şi în cazul vostru: - Asemănarea voastră cu animalele nu este o dovadă a evoluţiei voastre din ele, ci o mărturie că aţi fost creaţi de aceeaşi Intelegenţă, şi că aţi fost creaţi după aceleaşi principii. După cum voi aveţi nevoie de cap, la fel şi animalele au nevoie de el, după cum şi maşinile au nevoie de computator. După cum voi aveţi nevoie de inimă, la fel şi animalele au nevoie de ea, şi roboţii au nevoie de motor. Mîncare vă trebuie şi vouă, şi animalelor, şi maşinilor. Curent electric, la toate! - Sunt oare maşinile un rezultat al evoluţiei animalelor? -Sau poate voi aţi evoluat de la maşini?
Coliba unui căţel se aseamănă foarte mult cu casele şi palatele voastre, - care de la care au provenit? Mi-e silă de felul cum gîndiţi voi!
Aţi ponegrit şi distrus religiile. - Cu ce le-aţi înlocuit?
Dacă religia a fost opium pentru popor, ce sînt atunci filosofiile voastre pentru el? Aţi schimbat o religie cu alta; l-aţi schimbat pe dracu cu taică-său. În loc de dogme bisericeşti, aţi întrodus dogme cărturăreşti. Aţi pus stăpînire pe toate domeniile cheie ale vieţii umane, şi nu face nimeni un pas nicăieri, decît în direcţia pe care i-o arătaţi voi.
- Este oare nevoie de filosofia lui Platon pentru a cunoaşte muzica? Sau de metafizica lui Aristotel, pentru a cunoaşte mecanica?
- Dacă un om are înclinaţie spre agricultură, ce nevoie are el de filosofia lui Karl Marx pentru a deveni agricultor? - Şi, ce este mai important pentru un om de drept, să cunoască legea, sau să cunoască ce se spune despre lege?
Aţi creat instituţii de învăţămînt, pentru a face ştiinţa accesibilă tuturor oamenilor, lucru destul de bun, dar aţi creat atîtea obstacole în calea doritorilor de a cunoaşte, încît majoritatea lor mor fără să mai cunoască niciodată faţa adevărată a Ştiinţei. întâiul obstacol ridicat de voi în faţa oamenilor în calea cunoaşterii este învăluirea Ştiinţei într-un şir de fals ştiinţe, pe care voi le daţi drept ştiinţă. Pînă ajunge omul să cunoască o boabă de Ştiinţă adevărată, se satură de tot felul de teorii şi de filosofii, şi pînă la urmă n-o poate înghiţi nici pe prima.
Aţi neglijat considerabil calităţile pur omeneşti, făcîndu-le să dispară cu totul de pe arena mondială. În loc să-i învăţaţi pe oameni să se iubească unii pe alţii, să fie sinceri, iubitori de adevăr, curajoşi, modeşti, darnici şi generoşi, etc, şi să încurajaţi aceste calităţi, îi învăţaţi să bată apa-n piuă, să taie frunze la cîini, să se înşele unii pe alţii cu cuvinte cît mai măiestrite, să poarte papinion şi să-şi facă părul creţ; cu alte cuvinte, îi învăţaţi cum să se transforme din oameni în papagali şi oiţe. După toate acestea vă mai şi miraţi că calitatea societăţii voastre nu este cea dorită de voi. - Cum să fie d-lor, dacă în loc să-i învăţaţi pe oameni lucruri bune, voi îi învăţaţi lucruri rele; în loc să încurajaţi dragostea faţă de aproapele, voi, în numele a cine ştie ce fel de economie, dezvoltaţi ura în ei; în loc de sinceritate îi învăţaţi arta bunelor maniere de a te preface şi în loc de modestie încurajaţi lauda şi trufia; şi aţi înlocuit dragostea de adevăr cu minciuna politică; curajul cu laşitatea, şi mîndria de a fi om, cu slugărnicia unui cotei?
Despre dragostea şi respectul faţă de Mine nici nu mai vorbesc; Eu nu am loc în instituţiile voastre de învăţămînt. Locul pe care ar trebui să-L am în ele a fost ocupat de dumnezeii voştri, în numele cărora şi pentru care trăiţi! Aţi înlocuit monoteismul cu politeismul; în loc de un singur Dumnezeu slujiţi o mie, în funcţie de slăbiciunile şi pasiunile voastre.
Din momentul în care aţi negat existenţa Mea, aţi purces la crearea propriilor voştri dumnezei, după chipul şi asemănarea voastră, şi care nu sunt altceva decît reflecţia conştientă, sau inconştientă a voastră; o poză a imperialismului vostru, sau o compensaţie dorită a neajunsurilor voastre. Astfel v-aţi creat dumnezeul Raţiune pentru temperamentele rezonabile; dumnezeul instinctelor şi pasiunilor pentru hipercivilizaţi; dumnezeul succesului pentru puritanii robuşti; dumnezeul filantrop pentru mizerabili şi laşi, etc. Toţi aceştia pentru democraţie şi pentru secolele de individualizm!
Fiind mai puţin ipocriţi decît părinţii voştri, aţi abandonat titlul de zei al dumnezeilor voştri, înlocuindu-l cu aşa noţiuni ca Rasa, Clasa, Naţiunea, Partudul, etc; egoul acestor creaturi a fost deghizat în noi, şi toate aceste entităţi au în comun aceeaşi trăsătură: ele nu sînt răspunzătoare pentru nimic în faţa nimănui, deoarece ele însăşi au devenit criterii ale oricărui adevăr uman şi au decretat că nu există alt adevăr în afară de ele!
Pentru cei ce servesc acestor entităţi omul nu există decît în ele şi pentru ele, deaceea, atunci cînd le serviţi, voi nu mai sunteţi răspunzători pentru faptele voastre, şi, după cum nici ele nu răspund în faţa nimănui pentru crimele comise de voi, nu mai există dreptate nicăieri! Dacă cineva nu corespunde parametrilor ceruţi de aceste instanţe divinizate, dat fiind faptul că face parte din altă rasă, din altă naţiune, din alt partid, sau din altă generaţie fizică sau mintală decît cea ce se află la conducere, atunci el nu este nimic altceva decît un pui de viperă, un vierme, sau un duşman al poporului şi primeşte ceea ce merită: un glonţ în cap, sau este spînzurat, după cum este voia dumnezeilor Rasă, Clasă, Partid, sau Naţiune. Dumnezeiii voştri sînt fără milă, ca şi voi, deoarece ei sunt întruchiparea voastră, întruchiparea diavolului însuşi!
Azazel este, cu siguranţă, mai puţin periculos atunci cînd vă omoară, decît atunci cînd pretinde că vă face să trăiţi. El este mai puţin periculos atunci cînd se manifestă prin viciile voastre, decît atunci cînd se manifestă prin satisfacerea virtuţilor voastre. Este mai puţin periculos în bîrlogul tiranilor recunoscuţi ca răufăcători, decît în sanctuarele credinţei şi ştiinţei, care ar trebui să-i îngenuncheze pe tirani înainte ca armele lor să intre în acţiune!
V-aţi lăsat înşelaţi de Azazel! V-aţi întors cu spatele la Mine de dragul unor zei sugeraţi de el. Aţi încălcat Legea Mea în favoarea apucăturilor voastre şi aţi schimbat în înţelegerea oamenilor noţiunile de bine şi de rău: tot ce a fost bun a degradat şi s-a demodat, iar tot ce a fost rău, a devenit bun! Dacă dumnezeii voştri vă cer ceva, sau dacă acel ceva face parte din necesităţile pe care voi le numiţi “vitale”, atunci nu mai există lucruri imorale, sau rele pentru voi.
Legea Mea spune: “- Să nu ucizi!”, dar cine dintre voi îMi poate spune ce înseamnă războiul în viaţa voastră? - Sau poate vreţi să spuneţi că cei ce mor în războaie nu sunt omorîţi?
Unicul tip de eroism pe care l-aţi putut concepe voi este moartea sub gloanţe de dragul dumnezeilor voştri. Azazel nu are vederea chiar atît de scurtă, după cum vă imaginaţi voi. El nu uită niciodată că omul a fost capabil întotdeauna să-şi sape groapa cu mîinile proprii, trebuie doar să ştii cum să-l convingi să o facă. Profitînd de tendiţa voastră către măreţie şi deşertăciune, şi de capacitatea voastră de a crea ingrediente necesare acestora, Azazel v-a făcut să comiteţi cele mai grave crime cu satisfacţie şi mîndrie pe suflet că o faceţi.
Toate necazurile omenirii pornesc în inițialul rînd de la voi, de la cărturari, de la cei ce posedaţi cheile cunoştinţei, căci trupul privat de cap nu poate exista, şi orice organism are nevoie de conducere. Voi sunteţi capul omenirii; de voi depinde mersul ei. Dacă-i veţi învăţa pe oameni lucruri bune, o să fie buni; dar dacă-i veţi învăţa lucruri rele, o să fie răi.
Ce veţi semăna, aceea veţi culege! Cine seamănă vînt, culege furtună. I-aţi învăţat pe oameni să fie maimuţe şi să nu aibă nici o responsabilitate faţă de nimeni, poftim, admiraţi-vă capodopera! Primele roade ale învăţăturii voastre le-aţi şi gustat de acum: - discipolii voştri au ajuns să conducă omenirea. Fascismul, Comunismul, războaiele mondiale şi cele ce le-au urmat, nu sunt altceva decît lucrul mîinilor voastre!
– Dacă oamenii ar fi fost educaţi să fie oameni, nu animale, ar fi comis ei oare crimele pe care le-au făcut? – Dacă în loc de instincte şi vicii aţi fi dezvoltat la ei calităţi omeneşti, ar fi fost oare situaţia mondială aceeaşi ca şi astăzi?
Hitler şi Stalin nu sunt mai vinovaţi decît voi pentru răul pe care l-au făcut! Dacă cei ce i-au susţinut ar fi avut mintea mai brează decît ei, dacă ar fi avut de unde să o aibă, ar fi făcut oare Hitler şi Stalin ceea ce au făcut?
- Puteau ei să o facă?
- Dacă ostaşii ar avea capacitatea de a gîndi, ar mai fi fost oare război în lume? Cine sunt adevăraţii duşmani ai ostaşilor: - cei pe care ei niciodată n-au avut ocazia să-i vadă şi să-i duşmănească, sau cei ce le pun baioneta la gît şi-i trimit să omoare, excluzând să le pese măcar cîtuşi de puţin de viaţa lor? Cine este “patria” pentru care luptă bietul soldat: - cea care-l trimite la moarte sigură şi căreia nici nu-i pasă dacă el va supraveţui sau nu?
- Dacă ostaşii n-ar fi asemenea maşinilor; dacă ei ar avea raţiune să gîndească şi să facă deosebire dintre bine şi rău, n-ar lupta ei mai degrabă împotriva duşmanilor lor adevăraţi, decît să omoare oameni nevinoveţi? Şi apoi, cînd cineva este obligat să omoare pe cineva, de unde ştie el că este mai bun ca acela şi că merită mai mult ca el să trăiască?
Armata nu trebuie să fie o turmă de berbeci, sau de proşti, în mîinile cărora se află un ciomag, şi pe care orice imbecil să o poată conduce cum vrea el! Armata trebuie să fie apărătorul păcii, al liniştii şi al fericirii poporului pe care-l reprezintă, şi a lumii întregi. - A cui linişte o apără soldaţii, în momentul în care luptă împotriva propriului popor, împotriva propriilor lor părinţi, împotriva lor înşişi sau împotriva celor ce au aceeaşi soartă ca ei? Sunt oare soldaţii făcuţi din lemn sau poate au capurile pline cu paie? Este oare chiar atît de greu să discerni cînd trebuie să lupţi şi împotriva cui trebuie să lupţi?
Există război de apărare, cînd fiecare este dator să-şi apere viaţa sa şi a semenilor săi, dar nu confundaţi războiul de apărare cu războaiele duse din cauza intereselor a tot felul de tîmpiţi! Cei ce mor în astfel de războaie sunt singuri vinoveţi de moartea lor, pentru că preferă să moară ca nişte viţeluşi şi ca nişte berbecuţi, dar nu ca nişte oameni adevăraţi. Nu aşteptaţi răsplată din componentă Mea pentru vieţile voastre jertfite în zădar! Căutaţi răsplată la cei pentru care le daţi!
Ostaşii sînt fiii voştri; sînt discipolii voştri! Voi i-aţi dezvăţat să gîndească! Voi le-aţi răpit demnitatea de a fi oameni! Nu vă miraţi că într-o bună zi va trebui să umblaţi pe genunchi premergător lor şi să le lingeţi ciubotele, pentru a le căpăta îndurarea. Nu fiţi scurţi la minte! Amintiţi-vă de soarta intelectualilor ruşi, căzuţi în mîinile bolşevicilor, de soarta intelectualilor bolşevici, căzuţi pe mîna lui Stalin, şi de soarta intelectualilor români, căzuţi în ghearele comuniştilor.
Aceeaşi soartă au avut-o cu toţii şi aceeaşi soartă au avut-o intelectualii tuturor timpurilor, care în loc să-şi îndeplinească misiunea lor de deşteptare a maselor la realitate şi de aducere a lor la înţelepciune, au tăiat frunze la cîini. Aceeaşi soartă îi aşteaptă şi pe cei ce despică astăzi părul în patru, învăţînd pe oameni ca ştiinţă nişte dogme prosteşti, care nu folosesc la nimic! Eu n-am nici o vină în treaba asta! Voi sunteţi de vină! Căci în timp ce Înţelepciunea zace la pămînt, călcată în picioare, prostia conduce lumea; şi, în timp ce învăţaţii bat toaca la simpozioane, proştii pun mîna pe putere! Apoi vă miraţi de soarta grea pe care o aveţi şi vă necăjiţi pe războaie, şi pe revoluţii.
Vă dedicaţi întreaga viaţă unor aşa zei ca Eminescu, Ionescu, Shakespeare, Pele, Fotbalul, Baschetul, Muzica, Literatura, etc, şi le slujiţi, fără să vă daţi seama ce faceţi. Organizaţi ceremonii religioase în cinstea lor; ceremonii numite conform cerinţelor timpului simpozioane, conferinţe, adunări, lecţii, etc, dar care nu sunt altceva decît aceleaşi acte de închinăciune şi laudă pe care strămoşii voştri obişnuiau să le organizeze în cinstea păpuşilor lor. Sunteţi cele mai religioase fiinţe din Univers; - nu trece nimic pe lîngă voi fără să fie zeificat.
Nu aveţi decît să-i respectaţi pe strămoşii voştri pentru meritele pe care le-au avut faţă de voi, şi nu aveţi decît să vă bucuraţi de aşa activităţi ca muzica, fotbalul, literatura, etc, dar nu creaţi din ele un obstacol în calea altor oameni spre cunoaştere. Dacă cineva socoate de cuviinţă să cunoască poeziile lui Eminescu, sau filosofia lui Marx, pe derost, şi vrea să devină eminescolog, sau marxist, nu are decît să o facă, dar n-are ce-şi impune pasiunea sa ca o dogmă pentru alţii.
Învăţaţii pe oameni numai lucrurile ce le sunt de folos în viaţă! Încercaţi să vă gîndiţi la soarta voastră, la persoana voastră şi la scopul cu care aţi fost creaţi şi, dacă-i posibil, sugeraţile şi altora necesitatea de a se gîndi la lucrurile acestea!
Întotdeauna, cînd vă împuneţi dogma unui copil, sau unui student, sugerîndu-i, în mod obligatoriu, o listă întreagă de bibliografie, pentru a eviţă absolut orice neplacere produsa de îspita în care ar putea cădea ei de a pune mîna pe Biblie, sau pe Coran, şi să le cîtească, devenind astfel mai destepţi ca voi şi să se îndoiască de învăţătura pe care îi învăţaţi voi, n-ar fi rău să vă aduceţi aminte de urmatoarele cuvinte ale Mele: - este înevitabilă îvirea prilejurilor de poticnire în lume, dar vai de cei prin care ele vin! Fiecare om raspunde de propriile lui greşeli; Răspundeţi, dar, şi voi numai de greşelile voastre personale!
- Nu vă faceţi vinovaţi de neştiinţa altora, şi de căderea lor în păcat! Învăţaţii pe oameni numai lucrurile strict necesare dezvolţării calitaţilor lor pur omeneşti şi lucrurile necesare vieţii acestora. Evitaţi teoriile şi dogmele de orice fel! Fiecare este liber să le înveţe, dacă vrea, dar nimeni nu trebuie să fie obligat să o facă!
- Nu vă vindeţi viaţa veşnică cu preţul salariului pe care-l primiţi pentru răspîndirea dogmelor ce le propovăduiţi. Chiar de-ar fi să cîştigaţi lumea întreagă, cu toate bogatiile ei, la ce v-ar folosi ea, dacă vă veţi pierde viaţa?
- Da-ţi caesarului ce este a caesarului, şi Mie ce este al Meu!
- Îndepliniţi-vă datoria şi faţă de oameni, şi faţă de Mine!
V-aţi deprins să trăiţi într-o lume în care se plăteşte pentru orice serviciu sau favoare. Se apropie timpul cînd şi Eu am să vă cer socoteala pentru toate lucrurile ce-Mi aparţin, pe care voi le folosiţi în mod nedemn, fără să adresaţi măcar un gînd de recunoştinţă la adresa Celui ce le-a creat şi vi le-a pus la dispoziţie!
- Fiţi oameni înţelepţi şi profitaţi de clipele de libertate pe care le mai aveţi! Veniţi cu toţii la Mine şi lăsaţii şi pe alţii să vina! - Profitaţi de ştiinţa de care dispuneţi şi n-o confundaţi cu teoriile şi cu vorbele goale, şi lăsaţii şi pe ceilalţi oameni să profite de ea!
Copiii voştri reprezintă viitorul vostru; după cum îi veţi educa, aşa vor fi, şi aşa va fi şi viitorul vostru! Uitaţi-vă cu băgare de seama la tinerii voştri: - cine sunt ei? Ce-i interesează pe ei? Şi care este scopul lor în viaţă ?
Vă spun Eu cine sunt ei. Voi sau n-aţi observat lucrul acesta, sau închideţi ochii la el, considerindu-l normal, sau trecător. Copii voştri, nu mă refer la toţi tinerii, căci sunt şi tineri care, contrar educaţiei ce au primit-o de la voi, pot fi numiţi oameni,- sunt nişte păpuşi umflate, care pe dinafară sunt înfrumuseţate cu blugi, adidaşi, geci, ruj, înele şi cercei, dar care pe dinlăuntru sunt goale, goale în plinul sens al cuvîntului. Nu au nimic în capul lor, în afară de modă, distracţii, chef şi petreceri. Nu au nici obraz, nici ruşine, nici modestie, nici dragoste faţă de părinţi, şi nici dragoşte pentru adevăr. Nimic! Nu au nimic din ceea ce ar putea fi numită calitate omenească! Sunt plini de ei înşişi, plini de egoism, şi lumea există şi se învîrte numai pentru ei. Părinţii au devenit pentru ei simpli furnizori de bunuri materiale, de care se pot lipsi în orice moment, iar dascălii şcolari sunt nişte scamatori pentru ei, care îi amuză. Nu există nimic sfînt pentru ei: nici prietenie; nici dragoste; nici credinţă; nimic!
Nu există prieteni pentru ei; există numai parteneri de afaceri. Nu există prietenie; există înteres. Nu există dragoşte, există numai sex! Iubirea a devenit un mijloc de afacere, dragostea profesie şi sport, iar idealurile au murit pentru ei odată cu instaurarea hegemoniei banului.
Unicul lucru care-i interesează pe tinerii voştri este satisfacerea pasiunilor lor personale, iar goana după bani şi risipirea lor în diferite urgii este sensul vieţii lor!
Dacă şi există tendinţă în rîndul lor de a absolvi şcoli şi înstituţii universitare, tendinţa aceasta nu reese din dorinţa lor de a cunoaşte, ci din aceleaşi interese personale: - ei nu învaţă pentru a cunoaşte stiinta, pentru a-şi afla rostul lor în viaţă, şi pentru a fi utili celorlalţi oameni, ci pentru onoruri şi titluri, pentru obţinerea poziţiilor privelegiate din societate şi în vederea unui cîştig material cît mai uşor. Toate astea din egoism, şi pentru satisfacerea aceloraşi ambiţii proprii.
Acesta este tineretul vostru! Ce viitor puteţi aştepta de la el? - Ce viitor puteţi aştepta de la aceste creaturi cu papinion şi cu părul vopsit, care nu ştiu pe ce lume se află, în momentul în care ei vor ajunge la conducerea ţarii, sau a lumii?
Generaţiile se schimbă şi este imposibilă prevenirea ajungerii lor la conducerea lumii. - Ce vor asigură omenirii aceste tinere “speranţe”, care nu ştiu cît face doi plus doi, fără ajutorul calculatorului, şi care sînt învăţate numai să despice părul în patru şi să taie frunze la cîini, în momentul în care vor pune mîna pe cîrma puterii? - Vor transforma întreg pamîntul în discotecă? Sau poate într-un bordel?
Gîndiţi-vă de pe acum, d-lor învăţaţi, mai ales cei ce vă aflaţi nemijlocit împlicaţi în procesul învăţămîntului, la viitorul vostru şi la viitorul copiilor voştri! Chiar dacă copii voştri personali îşi primesc educaţia cuvenită, cuvîntul majorităţii se face întotdeuna pîna la urmă auzit.
Este cu putinţă să înşeli o parte din oameni tot timpul, sau pe toţi oamenii o bucată de timp, dar este împosibil să-i înşeli pe toţi oamenii tot timpul! Întreaga societate a voastră este bazată pe minciună şi pe dezinformare: atît politica, cît şi celelalte sfere de activitate ale ei. - Cine poartă vina pentru acest lucru?
Toate lucrurile, atît cele bune, cît şi cele rele, se învîrt în jurul educaţiei. După cum este educat omul, aşa şi procedează.
- Voi sunteţi vinovaţi de starea deplorabilă a tineretului vostru!
- Voi sunteţi vinovaţi de starea deplorabilă a societăţii de astăzi!
Cît nu este tîrziu, restructuraţi-vă! Lăsaţi la o parte îngîmfarea, trufia, încăpăţînarea şi prosţia ! Din toate învăţăturile cu care-i învăţaţi voi pe tineri astăzi, nu există nici un procent dintre ele care să fie într-adevăr de vre-o valoare: - toate sunt teorii şi aberaţii prosteşti.
Oferiţi-le tinerilor numai învăţăturile ce ţin de progresul calitătilor omeneşti; nu pe cele ce dezvoltă viciile în ei!
Învăţăţi-i în debutantul rînd pe copiii şi pe tinerii voştri să fie oameni, creaţi după chipul şi asemănarea Mea, şi să se mîndrească cu lucrul acesta. Numai după aceea puteţi să-i învăţaţi şi alte lucruri!
Ştiinţa este o comoară, dar ea necesită o atitudine specială faţă de sine, şi un comportament cumpătat faţă de valorile ei. Nu toţi pot percepe ştiinţa; pentru deosebit de mulţi oameni ea constituie un pericol. Cel ce nu ştie cum să se comporte cu ea, este nimicit de ea.
Initiaţi tinerii în tainele ştiintei în funcţie de vocaţia lor, căci fiecare om este făcut pentru ceva. Nu toţi oamenii pot fi cîntăreţi, nu toţi pot fi pictori şi nu toţi pot fi învăţăti!
Societatea are nevoie şi de cizmari, şi de agricultori, şi de măturatori de stradă. Nici o muncă nu este ruşinoasă, dacă ea este spre binele tuturor.
Încurajaţi-vă tinerii să paşească pe calea vieţii fiecare în funcţie de aptitudinile şi capacităţile de care dau dovadă! Ştiinţa necesiţă grijă. Folosirea necorespunzătoare a ei de catre un nepriceput poate avea urmări grave pentru întreaga omenire!
- Tineţi minte lucrul acesta! Mai rău decît prostul, este prostul cu îniţiativă. Nu-l învăţaţi pe un prost să arunce cu piatra, ca o să dea cu ea după voi!
Cine nu are calitaţi omenesţi, cred ca ştiţi care sunt acestea, nu are ce căuta la conducerea societăţii şi, cu atît mai mult, în sistemele de învăţămînt!
- Dezvoltaţi mai întîi în tineri omenia şi numai după aceea puteţi să-i învăţaţi şi alte lucruri!
- Apreciaţi oamenii în funcţie de personalitatea lor şi în funcţie de virtuţile lor, nu în funcţie de memoria lor, sau a poziţiei lor sociale! Şi bandiţii, şi jucătorii de cărţi, şi maniacii au memorie bună, dar cu ce scop o folosesc?
Pretuiţi omenia mai presus de indiferent ce fel de cunoştinţă! Căci un om bun şi neînvăţat aduce cu mult mai mult folos şi mai puţină nenorocire omenirii, decît unul rău şi învăţăt. Apreciaţi în primul rînd înteriorul oamenilor, şi numai după aceea exteriorul lor! - Numai aşa veţi putea ajunge să construiţi o societate în care fiecare individ să se simtă liber, fericit şi stăpîn pe sine însuşi.
Încercările anterioare ale omenirii de a construi o societate fericită au eşuat tocmai din pricina faptului că niciodată nu s-a pus accentul pe transformarea spirituala a îndividului ca bază a formării societăţii. Dacă s-a şi încercat lucrul acesta, el a fost făcut în mod greşit, pe bază de minciună şi falsitate, pe care natura umană nu le poate accepta.
Cel ce a fost predestinat să devină măturător de stradă, cu toată memoria sa uimitoare de care poate da dovadă, nu prea are ce căuta la conducerea ţării. Cel a carui menire este să devină agricultor, sau îngrijitor de animale, nu prea are ce căuta în înstituţiile de învăţamînt, unde trebuie să fie cultivaţi oamenii.
- Fiecare trebuie să-şi cunoască locul său!
Oamenii nu pot acceptă învăţăturile ce nu corespund menirii lor! În momentul cînd una ca aceasta le este împusă, le apare o antipatie faţă de întreg procesul de cunoastere şi li se blochează mintea, ca un mijloc de apărare a acesteea împotriva lumii înconjurătoare ostile ei. Şi după cum trenul, deviat de pe calea lui, se distruge, la fel se întîmplă şi cu persoanele a căror vocaţie profesională este neglijată: - ele devin rataţi ai societăţii, tîlhari, hoţi, ucigaşi, maniaci, etc.
Oamenii nu au nevoie de ştiinţele pe care-i învăţaţi voi, şi nici de cultura generala pe care le-o împuneţi voi . Ei nu au nevoie nici de minciunile şi de filosofiile voastre cu privire la persoana lor şi la scopul lor în viaţă.
Unica învăţătura de care aveţi nevoie cu toţii este reală învăţătură despre persoana voastră, despre esenţa vieţii voastre şi despre scopul cu care aţi fost creaţi!
Numai cunoscînd şi înţelegînd adevărul despre voi înşivă, despre realitate, despre modul de viaţă pe care trebuie să-l duceţi, despre atitudinea pe care trebuie să o aveţi unii faţă de alţii, despre rolul pe care-l are Cel ce v-a creat în vieţile voastre şi despre promisiunile făcute de El cu privire la cei ce vor asculta de El, şi despre atitudinea pe care trebuie să o aveţi faţă de El, numai aşa puteţi deveni oameni.
Oamenii, la fel ca şi voi, au nevoie de învăţătura Mea în primul rînd, nu de basmele voastre! Cei ce nu cunosc cu adevărat învăţătura Mea nu vor şti niciodaţă ce înseamnă liniştea şi pacea sufletească, oriunde n-ar fi ei şi oricîte bogaţii n-ar deţine ei. Învăţătura Mea este o parte obligatorie a voastră. Cei ce o refuză nu sînt oameni în întregime; ei sînt oameni numai cu înfăţişarea: în realitate fiind nimeni.
Învăţaţi-i pe oameni legile Mele, şi învăţaţi-le şi voi!
Prezentaţi-le adevărul revelat în Biblie, Coran şi în această carte! Căci numai aşa veţi ajunge la succese vizibile în instaurarea păcii şi a fericirii pe pămînt; şi numai aşa vă veţi îndeplini datoria voastră de învăţaţi şi de oameni.
- Nu neglijaţi sfaturile Mele! |
|
