| Eduard |
| Administrator |
 |
| |
| Data inscrierii: 08/Sep/2009 |
| Mesaje: 51 |
|
|
|
|
 |
|
 |
|
Limba noastră
Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de stâncă rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca vitezul din poveste.
Limba noastră-i numai cîntec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pîinii,
Cînd de vînt se mişcă vara;
În rostirea ei bătrînii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastr-i frunză verde,
Zbuciumul din codri veÅŸnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeÅŸnici.
Limba noastră-s vechi izvoade,
Povestiri din alte vremuri;
Åži citindu-le-nÅŸirate,
Te-nfiori adînc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slavă-n ceruri,
Să ne spuie-n hram ş-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastră-i limbă sfîntă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plîng şi care-o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.
Înviaţi-vă dar graiul
Ruginit de multă vreme,
Ştergeţi slimul, mucegaiul
Al uitării-n care geme.
Strîngeţi piatra lucitoare,
Ce din soare se aprinde,
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Nu ve-ţi plînge-atunci amarnic
Că vi-i limba prea săracă
Şi-ţi vedea cît îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată. |
|
