Misiunea-spirituala-a-Wallahilor.MyForum.ro :: Operația Macul

Eduard · Administrator

Dacă ați fi fost martori oculari ai evenimentelor desfășurate în a doua jumătate a lunii iunie 2010 prin satele Moldovei, negreșit ați fi trăit sentimentul că ați nimerit prin timp înapoi în epoca stalinistă sau în vre-un stat polițienesc al zilelor noastre. Ziua în amiaza mare, echipe de polițiști umblau din gospodărie în gospodărie și din ogor în ogor, scotocind fiecare petic de pămînt, de au intrat în boale bieții țărani, crezînd că s-a început al treilea război mondial. Pînă și celor mai tari de fire dintre ei le-au cedat nervii și au dat bir cu fugiții, încercînd să se salveze de năpasta ce se abătuse asupra lor, ascunzîndu-se nici nu te gîndești unde. Nici d-stră n-ați fi rămas calm, dacă ați fi nimerit în iureșul vre-o unui dintre acele raiduri polițienești desfășurate acolo, fiți sigur de faptul acesta!
Ridic întrebarea: - Care este motivul efectuării raidurilor pomenite anterior și prin ce justifică guvernul R. Moldova intimidarea și reprimarea unei pături sociale întregi a populației statului respectiv în contextul campaniei de ”democratizare” a țării și de ”integrare” a ei în familia popoarelor libere ale Europei?
La imaginea unui bătrîn de 89 de ani ce se tîra în genunchi prin mijlocul grădinii sub supravegherea a patru polițiști frumoși și zdraveni, te gîndești neapărat la crima pe care a săvîrșit-o el de a ajuns să împărtășească o astfel de soartă, dar atunci cînd vezi că gospodar mai târziu gospodar este supus la rînd aceluiași tratament inuman din partea poliției, îți dai seama că nu merge vorba de nici o crimă, ci de interese meschine confecționate de către cineva pe seama celor cîteva sute de mii de cetățeni ai Moldovei care vor să se bucure de drepturile normale și constituționale ale lor.
Poliția se bucură de orice prilej ce-i oferă posibilitatea de a-și demonstra superioritatea socială în fața muritorilor de rînd și de a-și umple buzunarele, deaceea polițiștii și-au îndeplinit misiunea încredințată lor de înspre cei ce răspund de curățenia conștiinței și moralei lor cu brio, fără a se întreba dacă e bine ceea ce fac ei sau nu, după cum au procedat forțele de ordine ale tuturor regimurilor totalitare ce s-au perindat prin istoria civilizației umane. De la ei bieții țărani n-au avut parte de înțelegere și îndurare. Nici la cei ce i-au trimis pe ei prin grădinile oamenilor n-au găsit sărmanii oameni dreptate, căci nu-i interesează pe cei de la conducere soarta cetățenilor simpli. Banii pentru ei sînt mai importanți decît oamenii.
Contrar menirii ei de a apăra interesele și viața cetățenilor simpli, care reprezintă autoritatea primordială a țării, în interesul căreia, teoretic, activează toate instituțiile și organizațiile statului, poliția stă la cheremul celui ce-i oferă o bucată mai mare și mai grasă, și este gata de a-i strangula de moarte pe toți cetățenii, pînă la ultimul, pentru bucățica rîvnită.
Biata populație a R. Moldova, pe lîngă mizeria, sărăcia și umilința la care a fost supusă pînă în prezent, guvernanții, care nici cu un an în urmă îi promitea izbăvirea de toate nevoile și neajunsurile trecutului, au îndreptat împotriva lor campania sovetică de intimidare și depersonalizare a oamenilor întitulată pompos ”Operația Macul”. Paradoxul sec. XXI: - cei ce se bat cu pumnii în piept de iese colbul din el că sînt cei mai mari și mai înrăți adversari ai comunismului, promovează legi adoptate de către partidul comunist al Uniunii Sovetice, fără a se întreba măcar dacă ele sînt în favoarea populației sau împotriva ei.
La prima vedere, campania de prigonire a populației rurale a R. Moldova, căci în cazul respectiv merge vorba de întreaga populație de la țară a republici noastre, pentru că nu există locuitor de la sat căruia campania de prigonire a cultivatorilor macului să nu-i aducă prejudicii, este cîine-cînește justificată. Adică, se mai găsesc încă naivi ce cred basmele ticluite de către cei ce o promovează, cum că ea urmărește scopul combaterii narcomaniei pe teritoriul statului nostru. În realitate, apele sînt cu mult mai tulburi decît și le imaginează chiar cetățenii ce și-au dat seama că în spatele operațiunii respective se ascund interese de tone de euro și de dolari. În realitate, ”Operația Macul” urmărește nu numai scopul de a umple visteria ministerului de interne și buzunarele polițiștilor cu banii sustrași prin intimidare de la cetățenii onești ai republicii, a căror singură vină constă în faptul că nu pot renunța la tradiția strămoșească de a se înfrupta din turte cu mac. Ea apără interese financiare oculte de talie mondială.
Dacă intenția guvernanților și poliției ar fi într-adevăr combaterea narcomaniei, așa cum pretind ei, ei ar face lucrul respectiv în doi timpi și trei mișcări, fără multă bătaie de cap, minus mult zgomot și scutit de a intimida populația care nici în clin și nici în mînecă nu are nici o tangență cu traficul și consumul de stupefiante. Poliția deține toate datele necesare despre toți consumatorii și traficanții de stupefiante pînă la ultimul dintre ei. Nu se află motive reale capabile să o împiedice să stîrpească flagelul respectiv dacă ea ar urmări cu adevărat să facă lucrul acesta. Singurul lucru care-i împiedică pe ei să pună punct final narcomaniei în republica noastră este lipsa interesului de a face așa ceva. Nu se urmărește scopul combaterii reale a narcomaniei, deaceea narcomania nici nu este combătută.
Pe timpurile URSS a fost interzisă, din tot felul de motive, unul mai neghiob decît altul, cultivarea mai multor culturi importante în viața moldovenior. Sub pretextul combaterii speculei a fost interzisă cultivarea mălaiului, planta care actualmente înseamnă singura sursă de existență a mai mult de jumătate din populația raioanelor de nord a republicii noastre. Tot conducerea URSS a interzis, cu mai puțin de trei decenii în urmă, sub pretextul că celor de la cremlin le stă vinul în gît, și cultivarea viței de vie, principala sursă de existență a majorității locuitorilor sudului Moldovei. Au fost prigoniți și cei ce manifestau slăbiciuni față de zahăr și produsele preparate cu ajutorul lui. Miliția și mass-media acelor timpuri au făcut și ele exces de zel, ca de exemplu corespondenții lor din prezent, în acele campanii umilitoare, prezentînd pretextele expuse de conducătorii PCUS drept juste și indiscutabile. Ulterior s-a dovedit că ele n-au fost decît nișcaiva mofturi ale handicapațior ce conduceau imperiul roșu care habar n-aveau de ceea ce făceau și de consecințele pe care aiurelile lor le abăteau asupra oamenior și asupra economiei republicilor unionale. Apogeul demenței lor a fost destrămarea URSS.
Guvernul actual al republicii noastre, în necunoștință de pricină sau sub presiunea anumitor grupări mafiotice internaționale, a pășit pe calea foștilor conducători ai Uniunii Sovetice, care și-au dus imperiul de rîpă. A hotărît să-și complecteze resursele financiare pe seama necazului poporului. Se apropie alegerile parlamentare și el are nevoie de bani, probabil. În traficul de stupefiante, cu avantajele sale economice original de mari în raport cu toate celelalte activități economice legale și ilegale, el a întrezărit o sursă sigură de a se pricopsi cu ceva milioane, sau chiar miliarde, de dolari, dat fiind faptul că cu investiții financiare minime și cu un uz corespunzător de forță și de autoritate se pot face minuni divine pe tărîmul respectiv. Interzicerea cultivării macului este cel mai sigur indiciu că guvernul și-a manifestat interesul față de activitatea respectivă, fiindcă nici unul dintre guvernele lumii ce au utilizat traficul de stupefiante drept sursă de îmbogățire nu s-a lipsit de măsura coercitivă respectivă, a cărei menire adevărată nu este înfruntarea narcomaniei ci înlăturarea posibilităților autohtone de producere a stupefiantelor pentru a deține monopolul asupra afacerii respective și pentru a dicta prețurile. Simplu de tot.
Nimic nu e nou sub soare. Tot ce există în prezent a mai fost cîndva. Au existat în lume și cazuri de instaurare a monopolului statului asupra celor mai profitabile posibilități de îmbogățire și de fiecare dată cînd statul și-a impus monopolul în vre-un domeniu oarecare, el a început cu interzicerea practicării acelui lucru de către altcineva în afară de el.
- Să fie oare măsurile coercitive înreprinse de către guvernul Moldovei împotriva populației o excepție de la această regulă?
Înțeleg tendința unor oameni de a se îmbogăți cu tot dinadinsul, dar nu pot pricepe tendința lor de a călca în picioare drepturile altor oameni, mai ales atunci cînd nu e neapărat trebuință de a face lucrul acesta. În cazul macului rezonabilă ar fi idea conlucării statului cu oamenii, nu interzicerea cultivării plantei respective. Oamenii cinstiți recoltează macul de dragul părții sale comestibile, sămînța, care pentru stat nu prezintă nici un interes sau constituie un interes minim. Statul e interesat de ceia ce reprezintă resturi inutile pentru agricultori.
- N-ar putea oare statul găsi un consens cu țăranii care ar fi mulțumiți să predea resturile de mac statului numai să li se permită cultivarea lui?
- De ce n-o face, dacă poate?!
Idustria producătoare de stupefiante se dezvoltă la fel de vertiginos ca toate celelalte sfere ale activității umane. Într-o bună zi ea poate ajunge să extragă substanțe stupefiante din absolut orice produs indispensabil vieții umane, cum sunt pîinea, laptele sau altceva.
- Ce ne putem aștepta noi de la guvernul care, în loc să lupte împotriva criminalior, luptă împotriva victimelor, cînd cu atitudinea pe care el în prezent tratează problema respectivă, oricînd poate interzice oamenilor cultivarea grîului și altor cereale, sau fabricarea și consumarea pîinii, lactatelor sau altor articole de primă necesitate?