Misiunea-spirituala-a-Wallahilor.MyForum.ro :: Partea introductivă

Eduard · Administrator

YEHOWARD REA

Exclusiv pentru cei ce n-au pierdut facultatea de
a gîndi şi nu confundă înţelepciunea cu prostia,
şi ştiinţa cu nebunia

CHEMAREA ÎNŢELEPCIUNII

- 1999 -

Omule!

Dacă norocul, sau nenorocul, te fac să te întîlneşti cu Chemarea Înţelepciunii, cu Războiul Sfînt, cu În slujba lui Yehowah, sau cu această carte a mea, nu te grăbi! - căci ele sînt destinaţia căutărilor tale.
- Opreşte-te, uită-te la ele şi gîndeşte-te că, de voie, de nevoie, din momentul în care le-ai întîlnit, o altă viaţă te aşteaptă şi depinde numai de tine dacă te aşteaptă o viaţă bună sau rea! Dumnezeu a avut vigilență de tine, ţi-a păzit paşii şi ţi-a aşternut cărările pînă la ele; De la ele înainte începe viaţa ta de sinestătătoare.
Dacă întîlneşti cărţile respective şi nu le atragi atenţia cuvenită, spre osînda ta nu le atragi. Să nu te întrebi ulterior de ce lucrurile au început să-ţi meargă pe dos şi de ce norocul s-a îndepărtat de tine!
Dacă le citeşti, dar nu vrei să-ţi dai osteneala să le înţelegi şi să le pătrunzi în esenţă, tot nu spre bine faci lucrul acesta.
Dacă le citeşti, le înţelegi, şi le pătrunzi în esenţă, dar ţi-e lene, frică, ruşine sau nu ai chef să faci ceea ce scrie în ele, să ştii că nici într-un chip nu vei mai beneficia de ajutorul şi bunăvoinţa lui Dumnezeu.
Dar dacă vei citi, vei înţelege şi vei împlini ceea ce scrie în ele, binecuvîntat vei fi, atît tu cît şi apropiaţii tăi. Yehowah se va îndura de voi, vă va face fericiţi, vă va înscrie în cartea vieţii veşnice şi vă va acorda cetăţenia Universului.

- Ţi-ai dat seama unde te afli?
Aceasta este răscrucea vieţii tale.

De tine depinde ce cale vei urma.

Cuprins

Cuvîntul înainte
Chemarea înţelepciunii
1. Începutul omenirii.
2. După potop
Legea Universului
Reflecţii false ale adevăratei învăţături universale
1. Spre atenţia iudeilor.
2. Spre atenţia creştinilor.
3. Spre atenţia martorilor lui Iehova.
4. Spre atenţia urmaşilor lui Mahomed.
5. Spre atenţia intelectualilor.
6. Spre atenţia feţelor bisericeşti şi a conducătorilor religioşi.
7. Spre atenţia adepţilor religiilor oculte, a spiritismului şi a tuturor filosofiilor orientale şi occidentale.
Cuvinte de învăţătură.
Momente apocaliptice.
Cuvînt de încheiere.

Nu există:
- orb mai mare ca cel ce nu vrea să vadă!
- surd mai mare ca cel ce nu vrea să audă!
şi
- prost mai mare ca cel ce nu vrea să cunoască!

Cuvînt înainte
Scriu această carte cu speranţa ca ea va contribui la crearea unei lumi noi, lipsită de dureri şi de nevoi, în care toţi oamenii să fie fericiţi şi în care dreptatea să fie pusă la loc de cinste , după cum şi merită. Sper ca ea să-i ajute pe cititori să găsească răspuns la cele mai arzătoare probleme legate de destinul lor şi de scopul lor în viată, cu care ei probabil că se confruntă.
În scopul evitării unor posibile neînţelegeri pe care conţinutul cărţii l-ar putea prezenta pentru unii cititori, precum şi în scopul evitării unei false interpretări a lui, voi vorbi puţin despre originea ideilor din aceasta carte.
Istoria este umplută de evenimente stranii ce mărturisesc despre diferite părţi ale lumii, care, aflate la o distanţă destul de mare una de alta şi scutit de să aibă vreo legătură între ele, au ajuns aproximativ simultan la aceleaşi idei şi realizări. Numărul unor astfel de sincronizme este destul de mare. Enumer doar cîteva dintre ele:
- In aceeaşi epocă, în diferite puncte ale globului, mari reformatori răsdpîndeau doctrine similare: - Lao-Tse ieşea in China din ezoterismul lui Fo-Hi; ultimul Buddha, Sakia-Muni, predica pe malurile Gangelui; în timp ce în Italia, regele Numa încerca să înfrîneze prin instituţii înţelepte ambiţia ameninţătoare a senatului roman;
În sec. XIII latinii, grecii, sirienii, evreii şi musulmanii au realizat scolastica: - o scolastică aproape identică de la Iork pînă la Samarcand;
În sec. XIV gustul pentru alegoria mistică putea fi întîlnit şi-n Italia, şi-n Persia, şi-n India;
În sec. XVI arta se crește în aceeaşi direcţie atît în Italia, cît şi la curtea Marilor Mogoli.
În sec. XVIII atmosfera Europei a fost infectată de o idee care mai tîrziu avea să-i înebunească pe toţi locuitorii sec. XIX şi XX, şi anume teoria evoluţionismului, etc.
- Prin ce se explică aceste sincronisme?
- Care este cauza adevărată a lor?
În majoritatea cazurilor descoperirile făcute atît în domeniul ştiinţei, cît şi în cel al artei: muzicii, literaturii, etc, sunt puse pe seama inspiraţiei, a unor gînduri venite din exterior, de provenienţă necunoscută, la care învăţaţii, scriitorii, sau compozitorii nici nu se aşteaptă. Aşa a fost în cazul lui Mendeleev, Lomonosov şi Einstein. Aşa a fost şi în cazul lui Eminescu, Shakespeare, Schopenhauer, şi a tuturor celorlalţi oameni geniali de ştiinţă, artă, sau de filosofie.
- Care este sursa unor astfel de inspiraţii?
Uneori o mulţime de experţi, oameni învăţaţi, doctori în ştiinţă calificaţi, se chinuie să găsească răspuns la o întrebare oarecare, îngropînd în vederea atingerii acestui scop o groază de timp şi de bani, excluzând să ajungă la vreun efect satisfăcător, pe cînd, în acelaşi timp, o altă persoană, necalificată, de numeroase ori neinteresată de rezolvarea acelei probleme, ajunge să descopere răspunsul adevărat al ei minus să cheltuiască nici bani şi nici timp. Legea perversităţii veţi spune. - Nu?
Opriţi-vă puţin din goana vieţii voastre, eliberaţi-vă de grijile cotidiene şi încercaţi să vă stăpîniţi măcar puţin timp gîndurile. Dacă omul este ceea ce susţin învăţaţii despre el, recte o maimuţă evoluată, apărută de la sine, atunci întreg trunchiul ar necesită să stea la dispoziţia lui, inclusiv creierul. - Nu ? În acest caz şi gîndurile ar trebui să vă aparţină vouă şi să se supună voinţei voastre. -Se întîmplă însă acest lucru? -Reuşiţi voi să vă stăpîniţi gîndurile? Eventual cei ce nu gîndesc reuşesc.
- Cum explică creştinii, musulmanii şi iudeii aparitia cărţilor lor sfinte? -Au fost inspirate de înspre Duhul Sfînt!?
- Cum au fost ele inspirate?
- Este scris undeva că influenţa Duhului Sfînt asupra oamenilor este limitată în timp şi în spaţiu?
- Timpul proorocirilor n-a trecut încă! Principiile după care Dumnezeu lucrează cu oamenii au fost şi au rămas întotdeauna aceleaşi. Cea mai frecventă cale pe care Dumnezeu a fabricat cunoscută oamenilor voia Lui şi comunică cu ei a fost şi a rămas calea gîndului! Şi chiar cît ne-am înşela noi în privinţa ei, Dumnezeu a folosit întotdeauna această cale pentru a-i conduce pe oameni, pentru a-i învăţa şi pentru a-i utiliza ca executori ai planurilor Sale.
Pe calea gîndului Stăpînul Universului a făcut cunoscute oamenilor aşa lucruri ca ştiinţa, tehnica şi arta, şi pe această cale fiecare om poate afla personal voia Lui cu privire la sine, poate primi sfaturi în legătură cu cele mai importante evenimente din viaţa sa, cum ar fi şi, în funcţie de credinţa de care dă dovadă, este ajutat să treacă peste toate obstacolele pe care viaţa le ridică în faţa sa.
Calea gîndului este accesibilă tuturor! Unica condiţie pusă în faţa celor ce vor să beneficieze de ea este să vrea cu adevărat să o facă, să mediteze adânc asupra gîndurilorlor, să le cerceteze şi să le afle sensul. Fiecare om primeşte gînduri şi aptitudini în funcţie de scopul cu care a fost creat. Nimeni nu este uitat. Nu uitaţi însă că sunt două surse de provenienţă a gîndurilor voastre: - una de la Dumnezeu, cealaltă de la inamicul Lui; una de la prietenul şi Tatăl vostru, cealaltă de la duşmanul vostru.
- Fiecare epocă şi-a avut rostul ei şi fiecare naţiune şi-a avut timpul ei. Nici un popor n-a fost uitat de Dumnezeu şi toate neamurile la timpul lor s-au bucurat de bunăvoinţa şi îndurarea Lui.
Lumina Învăţăturii Stăpînului Universului a încercat să străpungă întunicimea ignoranţei omeneşti şi să lumineze calea omenirii de-a lungul tuturor timpurilor, şi profeţii Lui au fost trimişi la toate neamurile şi seminţiile pămîntului, dar soarta celor mai mulţi dintre ei s-a dovedit a fi amară iar Învăţătura lui Dumnezeu a fost călcată în picioare, căci oamenii s-au complăcut intotdeauna în dispoziția de mizerie şi ignoranţă sufletească în care se află şi n-au acceptat nicicând de bună voie să fie scăpaţi de ea.
Totuşi hotărîrea lui Dumnezeu de a schimba omenirea şi de-ai hărăzi o soartă mai bună a rămas neschimbată, deaceea noi şi noi oameni au păşit pe calea periculoasă de a face cunoscută omenirii voia lui Dumnezeu cu privire la ea. Conştienţi fiind cu toţii de pericolul la care se expun şi de soarta ce-i poate aştepta, dar oare este în dispoziție cineva, în momentul în care se bucură de convingerea lui Dumnezeu şi primeşte o misiune de la El, să refuze onoarea divină ce i se acordă?
Nu sunt autorul adevărat al acestei cărţi! Ideile nu-mi aparţin. Au apărut în mintea mea la fel cum apar descoperirile ştiinţifice în mintea învăţaţilor şi cîntecele în mintea compozitorilor. Sunt numai scriitorul ei!
Scriu această carte în numele Celui ce pune gîndurile în mintea oamenilor, în numele Celui ce este începutul gîndirii, a Celui ce este începutul tuturor lucrurilor, şi anume în numele lui Yehowah, Dumnezeul cel veşnic!