Misiunea-spirituala-a-Wallahilor.MyForum.ro :: REFLECŢII FALSE ALE ADEVĂRATEI ÎNVĂŢĂTURI UNIVERS

Eduard · Administrator

REFLECŢII FALSE ALE ADEVĂRATEI ÎNVĂŢĂTURI UNIVERSALE

Veniţi să Ne judecăm! Apăraţi-vă cauza voastră şi Eu am să Mi-o apăr pe a Mea. Apăraţi-vă tradiţiile voastre şi Eu am să-Mi apăr învăţătura Mea. Veniţi cu argumente şi cu dovezi bine întemeiate, bine structurate şi bine gîndite, nu cu poveşti băbeşti, pe care nici Eu şi nici voi nu le înţelegeţi, şi Eu am să-mi aduc dovezile Mele. Poate Eu n-am ajuns la priceperea şi înţelepciunea voastră de nu pot înţelege tot ceea ce faceţi voi? Poate am nevoie de susținerea şi de călăuzirea voastră pentru a le înţelege? Haideţi să vedem!

1. SPRE ATENŢIA IUDEILOR

Veniţi voi cei ce pretindeţi că sunteţi urmaşii lui Abraham, cei ce pretindeţi că sunteţi poporul Meu ales!
- Care sunt învăţăturile voastre? Care sunt legile voastre? Şi pe ce se întemeiază ele?
Voi care aţi neglijat învăţătura profeţilor şi înţelepţilor Mei, prigonindu-i şi omorîndu-i, şi care n-aţi confecționat voia Mea nici pe timpul lui Moise, care sunt argumentele ce ar putea apăra cauza voastră?
Unde este învăţătura lui Moise şi ce-aţi făcut voi cu legile date de el? Din cauza comentariilor şi cuvîntărilor voastre destul de lungi şi întortocheate nu se mai vede nici urmă de ele. Unde vă este priceperea? Şi unde aţi pierdut facultatea de a gîndi? Aţi transformat Legile Mele în unelte de tortură şi învăţătura Mea în magie neagră. Începeţi să gîndiţi numai în momente de restrişte, iar odată cu pacea şi liniştea cădeţi în amorţire intelectuală.
Moise a fost întemeietorul şi conducătorul poporului vostru, Israel, şi a fost fondatorul legilor lui; v-a scos din robie şi v-a condus înspre pămîntul promis; dar el n-a fost decît un om, asemenea vouă, cu aceleaşi slăbiciuni şi pofte fizice şi cu aceleaşi slăbiciuni mentale. El a avut acelaşi mod de gîndire ca şi voi şi a comis aceleaşi greşeli.
În afară de poruncile pe care Eu le-am făcut cunoscute întregului popor Israel nu există alte legi de nici un gen pe care le-aş fi făcut cunoscute lui Moise sau vre-o unui alt prooroc prin vorbire directă! Calea gîndului a fost şi este unica cale pe care am folosit-o pentru a face cunoscută oamenilor învăţătura Mea!
Fiecare om, fie el prooroc sau înţelept, are dreptul să decidă asupra soartei sale; fiecare este liber să gîndească şi să acţioneze după cum crede de cuviinţă! Aceasta este una din regulile de bază ce ţin de afirmarea omului ca personalitate, şi este unul din obstacolele ce trebuiesc depăşite de oameni pentru a deveni locuitori ai Universului. Nimeni nu este scutit de lupta pe care fiecare om trebuie să-o dea cu sine însuşi, împotriva pornirilor şi slăbiciunilor sale, şi contra tradiţiilor şi ideilor timpului său; - nici profeţii, nici înţelepţii, nimeni!
Celelalte legi etice şi morale ce trebuiau să vă fie făcute cunoscute, Moise le-a primit pe calea gîndului. Dacă el ar fi avut mintea liberă de prejudecăţi şi idei proprii, ar fi înţeles bine esenţa învăţăturii Mele. Dar, din păcate, Moise, ca şi mulţi alţi prooroci, nu a avut răbdare să cugeteze adânc asupra ei, şi de aceea, formulînd legi şi reguli pentru fondarea poporului Israel, el, fără să-şi dea seama, a creat, în acelaşi timp, şi premizele ce aveau să aducă la destrămarea şi distrugerea lui.
Crescut ca prinţ egiptean şi educat ca urmaş al marelui preot al lui Amon Ra, Moise nicidecum n-a putut să înţeleagă incompatibilitatea învăţăturii Mele cu indiferent ce fel de tradiţie religioasă. El n-a perceput diferenţa dintre Mine şi zeii egipiteni, diferenţa dintre caracterul Meu şi caracterul lor.
Pornit fiind să creeze un popor total diferit de cele preexistente, Moise a hotărît să creeze un cult religios nou, care să nu fie cu nimic mai prejos decît cultul zeilor egipiteni. Moise era închinat lui Isa, pe urmă cum ne vorbeşte însuşi numele său, Mo – Ise, Unsul lui Isa. Popoarele dominante ale lumii, în frunte cu poporul troian, credeau în Mine, Yehowah. Moise visa să creieze un popor supraputernic, normal este că el a preluat religia celui mai puternic neam cunoscut în acele timpuri, a troienilor, şi a încercat să o combine cu convingerile sale religioase axate în jurul cultului lui Azazel.
Cunoscînd pînă în cele mai mici amănunturi ritualurile şi tradiţiile religioase egipitene, Moise a hotărît să le introducă în crearea noului său cult. Asemenea creştinilor care mi-au prescris slăbiciuni şi vicii omeneşti, Moise Mi-a prescris trăsături asemănătoare cu cele ale zeilor Egiptului. Dat fiind poporul pe care-l conducea, nu l-am oprit să facă lucrul acesta. Poporul evreu era plin de complexe şi de prejudecăţi, şi nu era predispus la schimbări ideologice pe cale paşnică, ulterior cum mulţi dintre d-stră nu sînt predispuşi la aşa ceva, chiar dacă aş veni în propria-Mi persoană la voi. Încercaţi să staţi de vorbă cu un fanat religios, al oricărei confesiuni doriţi, şi să-i dovediţi că unele lucruri pe care le face sunt inutile sau incorecte, şi o să înţelegeţi situaţia în care se afla Moise.
Ambiţiile care-l animau pe Moise erau incomparabil de mari. El şi-a propus să facă dintr-un popor de robi, care uitase ce reprezintă libertatea şi lupta, un popor gata la cel mai mic gest al stăpînilor lor să intre şi în foc. Pe baza zeilor era să aibă un dumnezeu similar zeilor Egiptului, pe care să-l poată cinsti şi sluji la fel ca şi pe ei, deaceea Moise a combinat cultul Meu cu cel al lui Azazel. Robii sînt robi, pînă în măduva oaselor, şi trataţi ei acceptă să fie numai după mintea lor, ca robi.
Moise a reuşit să creeze poporul marionetă cu ajutorul căruia strămoşul său Avram visa să cotropească lumea, dar el a comis o greşeală ce a realizat cauza principală a destrămării poporului lui Israel, ş-anume împărţirea lui pe neamuri şi crearea castei preoţeşti, a slujitorilor cultului, a leviţilor. Organizarea unui popor trebuie creată nu în funcţie de trăsături comune, care să diferenţieze o comunitate de oameni de alta, şi nu în funcţie de apartenenţa lor la un neam sau altul, la o localitate sau alta, sau la o clasă sau alta. Diferenţierea oamenilor trebuie făcută pe baza calităţilor personale ce-i caracterizează pe indivizi, pe baza meritelor lor faţă de societate şi pe baza înţelepciunii lor. Dar Moise n-a făcut aşa.
Moise a pus interesele sale personale mai presus decît dreptatea, iar bunăstarea şi interesele familiei tatălui său mai presus decît bunăstarea şi interesele întregului neam. Întregul neam a avut de suferit de pe urma acestei nechibzuinţe a lui, inclusiv familia tatălui său, leviţii.
Timp de patruzeci de ani de pelegrinare prin pustiu Moise a creat un popor nou, fără echivalent în istoria civilizaţiei umane, dar acel popor trebuia creat nu mai târziu legea bîtei, ca cel de dinaintea lui, ci după legea bunului simţ. Oare a munci în ziua sabatului este o urîciune mai mare în faţa Mea decît a lua zilele unui om? Bine, cel ce a încălcat porunca Mea cu privire la sabat a păcătuit, dar oare cei ce-i i-au zilele acestuia rămîn cu conştiinţa curată? Nu fac ei oare un păcat de mii de ori mai mare decît cel comis de el?
Dacă cineva păcătuieşte împotriva voastră - aveţi dreptul să decideţi să-l iertaţi sau nu; dar dacă cineva păcătuieşte împotriva Mea - n-am Eu oare acelaşi drept ca şi voi? De ce să pedepsiţi voi pe cineva în locul Meu? Cel ce se face vinovat de omor păcătuieşte faţă de voi şi trebuie pedepsit, pentru a preveni extinderea răului. La fel şi cei ce se fac vinoveţi de furt şi de viol. În rest lăsaţi răzbunarea asupra Mea. Unica pedeapsă pe care o puteţi aplica celor ce păcătuiesc împotriva Mea este excluderea lor din comunitatea voastră, cu dreptul de a se întoarce în caz de pocăinţă. Utilizarea nesăbuită a pedepselor de tot felul asigură la interiorizarea răului şi la naşterea unor trăsături animalice, străine fiinţei voastre omeneşti, pe care voi nu le puteţi stăpîni, şi duce la transformarea voastră în fiare.
Moses a fost fondator de lege, dar el a fost om ca şi voi. Pe lîngă lucruri bune, legea sa conţine şi multe lucruri rele. Aveţi aceeaşi mărime a creierului ca Moses, aşa că ar necesită să cugetaţi măcar în jumătate ca el!
Nu se află carte pe lumea asta care să poată fi numită sfîntă, nici Biblia, nici Talmudul şi nici Coranul, nici una! Toate au fost scrise de oameni şi pentru oameni. Aveţi în schimb aceeaşi cantitate de materie cenuşie în capurile voastre ca şi înţelepţii care au scris aceste cărţi. De ce n-aţi încerca să o folosiţi şi voi? Dacă ei au avut slăbiciuni şi au comis greşeli, de ce să le repetaţi şi voi?
Fiecare răspunde pentru propriile greşeli comise, ei pentru a lor, iar voi pentru ale voastre. Nu acceptaţi greşelile lor, adăugîndu-le la ale voastre, căci o să răspundeţi şi pentru ele!
- Cine citeşte vigilent şi minus prejudecăţi cărţile pomenite mai sus, nu poate să nu afle adevărul aşa cum este el, reală învăţătură a Mea aşa cum este ea. Lucrurile scăpate din vedere sau neglijate de un prooroc, sunt scoase la iveală şi menţionate de altul, şi greşelile făcute de unul sunt corectate de altul. Sarcina voastră este să vă da-ţi seama unde este greşeală şi unde este adevărul. Nu Eu sunt vinovat de greşelile din aceste cărţi, ci voi, cei care nu sunteţi în stare să transmiteţi un mesaj aşa cum este el, fără să-l înfrumuţesaţi, şi care înghiţiţi orice învăţătură fără să o rugumaţi şi să vă gîndiţi la ea. Voi, cei care nu ştiţi să deosebiţi binele de rău, voi sunteţi vinoveţi de ele.
Dacă cineva v-ar zice că laptele-i negru, sau că zăpada-i neagră, l-aţi socoti nebun şi n-aţi mai sta de vorbă cu el. De ce nu procedaţi la fel şi cu cei ce vă vorbesc prostii cu mult mai mari, despre lucruri de care depinde soarta voastră? Lucrurile pe care vă învăţ Eu nu sunt mai grele decît puteţi voi înţelege. După cum vă puteţi da seama că laptele-i alb şi nu-i negru fără să vă spună cineva, la fel ar trebui să deosebiţi şi învăţătura care vine de la Mine de basme şi poveşti. Oare cuvintele: - Căci dragoste voiesc, nu jertfe. (Osea vi,6) -Ascultarea e mai de preţ decît jertfele. ( 2 Samuil xv, 22); - Oare acesta este postul plăcut Mie, să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi aplece capul ca o trestie, şi să se culce pe cenuşă? Aceasta numiţi voi post şi zi desfătătoare lui Yehowah? Iată postul plăcut Mie: sfărîmaţi lanţurile nedreptăţii, deznodaţi legăturile robiei, daţi drumul celor asupriţi şi rupeţi orice fel de jug; împărţiţi pîinea voastră cu cei flămînzi şi adăpostiţi în casa voastră pe nenorociţii fără adăpost...( Isaiah LVIII, 7); etc, - nu vă spun nimic?
Faptul că învăţătura atîtor prooroci se deosebeşte de unele cuvinte ale lui Moses nu vă pune pe gînduri? Cînd doi martori la un proces depun mărturii diferite despre acelaşi caz, începeţi să bănuiţi că unul din ei minte. De ce n-aţi proceda asemănător şi cu vorbele celor ce mărturisesc despre Mine? Fiind date cunoştinţele pe care le aveţi despre persoana Mea, despre caracterul Meu şi despre lucrurile pe care le-am conceput - vă este oare chiar atît de greu să vă daţi seama cine greşeşte şi cine nu?
Toate nenorocirile poporului lui Israel n-au fost o pedeapsă din fracțiune Mea pentru căile ce le-a urmat, ci un rezultat al lor: - un rezultat al faptului că au ascultat de povăţuitori orbi, de nişte tîlhari care-i jefuiau pînă şi de cel mai de preţ lucru pe care-l poate avea omul, de înţelepciune. După cum un lup s-ar purta dacă ar fi pus păstor la oi, la fel s-au purtat preoţii şi leviţii cu poporul lui Israel. Nu voia Mea căutau să o facă ei şi nu bunăstarea poporului îi interesa pe ei, ci satisfacerea orgoliului lor personal era scopul şi dumnezeul lor, pe altarul căruia au fost jertfite numeroase neamuri şi popoare întregi.
Nu numai Moses este vinovat de căderea poporului lui Israel; el a greşit, dar greşeala lui se datorează în inițialul rînd faptului că el a acţionat conform timpului său şi conform condiţiilor în care a trăit! Vina pentru nenorocirile israeliţilor şi pentru abaterea lor de la credinţa Mea o poartă cei ce au fabricat din greşelile lui Moses legi şi i-au împedicat pe oameni să caute adevărul aşa cum este el, cei ce au înlocuit numele Meu cu o abstracţie!
Pe momentul lui Moses numele Meu era o binecuvîntare, cu el oamenii se întîlneau şi cu el se petreceau unii pe alţii. La fel a fost şi pe timpul lui David, şi pe timpul lui Solomon. – Astăzi aţi ajuns să vă temeţi să-Mi pronunţaţi numele. – De ce? – Este oare aceasta voia Mea, sau voi ascultaţi de alţii dumnezei?
- Vă poruncisem să nu vă închinaţi baalilor, dar oare astăzi voi cui vă închinaţi? Cum puteţi să ziceţi că faceţi voia Mea, cînd faptele pe care le faceţi nu sunt cele cerute de Mine, iar numele dumnezeilor la care vă închinaţi diferă de al Meu? Am Eu oare două feţe? - Sau port Eu oare două nume?
Trebuie să vă decideţi astăzi. Ori faceţi voia Mea, ori voia lui Azazel! Căi de mijloc nu sunt.
Nimeni nu poate să pretindă că face voia Mea, cînd faptele pe care le face sunt detestabile anterior Mea; iar persoana în numele căruia sunt făcute poartă alt nume decît al Meu.
Nimeni nu intră în casa prietenului său numindu-l pe acela cu numele duşmanului lui. Dacă o va face o dată - va stîrni mirarea; dacă îşi va repeta greşeala – bănuiala, iar dacă o va face şi a treia oară - va fi dat afară din casă.
Cum de mergeţi voi în casele voastre de rugăciune şi spuneţi că vă rugaţi Mie, cînd rugăciunile voastre sunt adresate altcuiva?
Este cumplit de important să ştiţi în cine credeţi. Domni numai din rîndul oamenilor se găsesc aproape două miliarde, dar dacă mai adăugaţi la aceştia doamnele, domnişorii şi domnişoarele -se ajunge la mai mult de şase miliarde. Cît despre Azazel şi îngerii lui, nici n-am ce vorbi: aceştia se socot domni încă din cer, iar voi aţi fost primii lor adoratori.
- Cei ce pretindeţi că sunteţi neam ales şi poporul Meu favorit, trebuie să ştiţi următoarele: - Nu cei ce pretind că sunt poporul Meu sunt cu adevărat ai Mei, ci cei ce fac voia Mea, Ma iubesc şi ascultă de Legile Mele. Nu vă resping. Oricine dintre voi poate fi numit copil al Meu, dar numai pe baza credinţei sale.
Luaţi aminte la cuvintele Mele, ascultaţi de glasul înţelepciunii şi Eu nu vă voi nega. Toţi cei ce mă iubesc şi cred în Mine sunt fiii Mei, indiferent din ce popor fac ei parte.
Preferaţi dar mai bine să-Mi fiţi fii, decît să trăiţi cu iluzii deşarte la meritele părinţilor voştri şi să fiţi duşmanii Mei. Faceţi înţelepciunea stăpînă a minţii voastre şi Eu n-am să vă fac de ruşine.