| Eduard |
| Administrator |
 |
| |
| Data inscrierii: 08/Sep/2009 |
| Mesaje: 51 |
|
|
|
|
 |
|
 |
|
Trăim într-un veac cînd oamenii caută să fie tot mai siguri în ceea ce ştiu şi în ceea ce fac. Pentru aceasta, ştiinţa şi tehnica modernă au creat ingenioase laboratoare şi aparate de mare precizie. Totul se măsoară. Totul se analizează. Totul se calculează; şi totul se verifică.
- De ce oare nu căutaţi să fiţi la fel de siguri şi în cele spirituale ca şi în cele materiale? - De unde a apărut şi se alimentează superficialitatea din crezul majorităţii dintre voi? - De ce, tocmai în cele mai de seamă probleme, vă mulţumiţi cu nesiguranţa? - De ce acceptaţi ca adevărate afirmaţii pe care nu le-aţi verificat şi nu sînteţi siguri de ele?
- Cel ce afirmi că nu există Dumnezeu, eşti tu oare sigur, sigur că El nu există? Gîndeşte-te bine la întrebarea aceasta! - Pe ce se bazează necredinţa ta? - Te-ai documentat tu oare că El nu există? - L-ai căutat tu peste tot? Universul în care ne găsim conţine sute de miliarde de corpuri cereşti. - Le-ai cercetat tu pe toate? Nu L-ai găsit pe Dumnezeu pe Pămînt!? - Dar te îndreptăţeşte oare lucrul acesta să spui că El nu există?
- Eşti sigur că nu se află Dumnezeu? Îţi spui că aşa dovedeşte ştiinţa!? - Dar care ramură a ştiinţei a dovedit aşa ceva? Cei mai mari învăţaţi ai tuturor ştiinţelor şi a tuturor timpurilor au crezut în Dumnezeu. Cei mai de seamă bărbaţi ai omenirii, care au ştiut şi ştiu ceva mai numeroase decît tine, au crezut şi cred în Dumnezeu. - Cine te-a convins că nu există Dumnezeu?
Cei ce mai tăgăduiţi existenţa lui Dumnezeu, - puteţi voi oare şi astăzi să repetaţi vechea deviză a ateismului: ”Cred numai ce văd!”? E curios faptul că tocmai în perioada cînd se afirma mai mult lucrul acesta, s-au făcut cele mai multe descoperiri în societatea nevăzutului. - Credeţi că au fost la întîmplare? - Nu! Dumnezeu a făcut de ruşine pe oamenii de ştiinţă necredincioşi exact prin lucrul în care ei credeau cel mai mult, ştiinţa. Astfel au fost descoperite ultrasunetele, care, deşi nu le auzim, există; au fost descoperite o seamă de raze: raze X, raze infraroşii, cosmice etc., care, deşi nu pot fi percepute de ochiul uman, tot există; o seamă de radiaţii: ultraviolete, nucleare, gama; o seamă de unde: liniare, plane, sferice, lungi, medii, scurte şi ultrascurte; au fost descoperite vreo 30 de particule ale materiei: protoni, electroni, neutroni şi pozitroni, mezoni şi pioni, particule sigma şi lambda, antiprotoni, antineutroni şi antihiperoni. - Au văzut domniile voastre ceva din toate acestea? Şi cum credeţi, - le influenţează credinţa sau necredinţa d-stră în existenţa sau neexistenţa lor bunul mers al existenţei lor? - Puteţi oare să mai afirmaţi: ”Cred numai ce văd!”? - Nu v-a astupat oare Dumnezeu
gura, făcîndu-vă, prin intermediul ştiinţei, să credeţi ceea ce nu vedeţi?
Opriţi-vă puţin din goana vieţii voastre şi judecaţi la rece. Să presupunem că nu vreţi să credeţi în existenţa lucrurilor menţionate anterior: nu vreţi să credeţi că există ultrasunete, nici radiaţii, etc. - Oare credinţa sau necredinţa d-astră anulează realitatea? Mergeţi la Cernobîl şi petreceţi o vacanţă de ținut minte pe ruinele reactorului avariat. D-stră doar nu credeţi în radiaţii. - Va putea oare necredinţa d-stră să înlăture consecinţele grave ale ei? Încercaţi şi veţi vedea dacă poate! Numai să nu vă pară rău pe urmă. În mod asemănător, necredinţa d-stră nu-L înlătură pe Dumnezeu şi nu anulează existenţa Lui, ci doar atrage asupra d-stră consecinţele grozave pe care ea şi le asumă.
- Vi se pare o nebunie să credeţi în Dumnezeu? Mie mi se pare o nebunie să nu credeţi în El şi să ziceţi că El nu există, cândva de a cerceta totul cu deamănuntul.
- Dacă sînteţi student, licenţiat, profesor, cercetător ştiinţific sau conferenţiar universitar şi tăgăduiţi pe Dumnezeu, răspunderea d-stră e mult mai mare decît a ciobanului de la oi. Domnia voastră putea să cerceteze, să se documenteze, să caute şi să vadă dacă există Dumnezeu sau nu, nu să se complacă într-o trîndăvie intelectuală şi, ca să fiţi într-un pas cu moda, să afirmaţi că nu există Dumnezeu. Nu v-aţi documentat, n-aţi fost siguri, ci simplu aţi tăgăduit. Trebuia să cercetaţi, să analizaţi probele pro şi contra, apoi în chip sincer să trageţi concluziile cuvenite. Dacă aţi fi făcut lucrul acesta, L-aţi fi găsit pe Dumnezeu negreşit.
„- Picătură-n marea vremii, nu contează crezul tău.
Adevăru-i neschimbabil, vrei ... , nu vrei ... , e Dumnezeu.”
- zicea Eminescu, şi vorbele lui sînt pe cît de frumoase, pe atît de adevărate. Luaţi aminte la faptul că Dumnezeu nu ţine seama de timpurile de neştiinţă, de aceea vă îndemn, pe oamenii de pretutindeni, să vă reconsideraţi poziţia faţă de El, pentru că El a rînduit o zi în care va judeca lumea după dreptate. Şi ulterior cum nu puteţi scăpa de moarte, cu toate titlurile, cu toată puterea, cu toţi banii şi cu toată iscusinţa d-stră, nici cu susținerea tuturor doctorilor şi a tuturor medicamentelor, căci ea este o orînduire divină, la fel nu veţi scăpa nici de judecată. Ca de pildă ziua şi noaptea, vara şi iarna sînt orînduiri divine, date prin legi eterne Pămîntului nostru, şi ele nu sînt în funcţie de credinţa sau necredinţa d-stră, tot aşa e şi ziua judecăţii. Credinţa sau necredinţa d-stră va pot influenţa doar pe d-stră: să vă pregătiţi sau nu pentru ea. Aţi venit pe lume fără voia domniilor voastre şi plecaţi din lume tot fără voia d-stră. - Oare nu tot aşa vă veţi înfăţişa înaintea scaunului de judecată a lui Dumnezeu, pe care n-aţi vrut să-L cunoaşteţi, de care n-aţi vrut să ascultaţi, pa care n-aţi vrut să-L urmaţi şi pe care, poate chiar, L-aţi hulit şi blestemat? |
|
