| Eduard |
| Administrator |
 |
| |
| Data inscrierii: 08/Sep/2009 |
| Mesaje: 51 |
|
|
|
|
 |
|
 |
|
Cei ce pretinde-ţi că sunteţi martorii Mei, poporul Meu ales dintre neamuri, martorii lui Yehowah:
- Luaţi seama la calea voastră! Voi v-aţi asumat o responsabilitate de zeci de ori mai mare decît adepţii tuturor celorlalte confesiuni. Voi v-aţi permis să utilizaţi numele Meu în interesele voastre. Nu-l faceţi de ruşine!
- Nu treziţi prin faptele şi viaţa voastră antipatia oamenilor faţă de Mine şi faţă de numeleMeu! Cine nu poate face cu adevărat voia Mea, şi nu poate respecta întru totul Legile Mele, mai bine să nu poarte numeleMeu, spre binele lui, nu al Meu. Luaţi indiferent ce alt nume doriţi voi şi-l faceţi de ruşine, numai pe al Meu nu! Mai rău de voi; în afară de păcatele personale pe care le aveţi, veţi mai da socoteală şi de fiecare suflet pe care-l veţi fi întors de la Mine prin atitudinea voastră faţă de Mine şi faţă de oameni.
- În timpul de faţă sunteţi şi voi pe cale greşită! N-a rămas nimic în voi din sîrguinţa primilor studenţi ai Bibliei. V-aţi depărtat de calea lor şi aţi apucat-o pe aceeaşi cale pe care au apucat-o şi urmaşii lui Yehoshua acum aproximativ două mii de ani în urmă. - Dacă mergeţi şi mai departe aşa, peste puţin timp nu vă veţi deosebi cu nimic de religiile tradiţionale, de catolicism şi ortodoxism. - Luaţi seama! Aceleaşi învăţături omeneşti încep să vă înlocuiască învăţătura Mea.
Eu nu am trebuință de o turmă de berbecuţi şi de oiţe cu părul creţ şi elegant aranjaţi, care nu ştiu pe ce lume se află şi care repetă ca papagalii tot ce aud! Voi nu sunteţi copii şi nu aveţi nevoie de lapte. Puteţi frămînta şi hrană tare! Deci, puneţi-vă mintea în mişcare! Robul credincios, de la care aşteptaţi mur în gură, nu este decît un om şi el, mai bine zis oameni, şi greşesc şi ei, după cum greşiţi şi voi!
Nu repetaţi greşeala tuturor timpurilor şi nu faceţi din oameni sfinţi, considerînd vorbele lor drept lege. - Vie-vă mintea la cap! - Ascultaţi ce spune Turnul de Veghere, dar mai judecaţi şi voi un pic! Sunt extrem de numeroase lucruri bune pe care ei vă învaţă, dar sunt şi foarte multe lucruri rele.
- Oare Universul nu are destui fii demni care l-ar putea conduce de a ajuns să apeleze la ajutorul lui Iisus? – Este oare Iisus mai demn decît ceilalţi cetăţeni ai Universului pentru a realizează această funcţie?
- Nu există un alt conducător în întreg Universul în afară de Mine! Şi nici nu va fi! Nu am de gînd să ies la pensie, şi nici să-Mi iau concediu!
- Luaţi seama la felul cum a fost numit Yehoshua de către prooroci şi de înspre îngeri; L-a numit cineva dintre ei domn?
- Dacă nu, atunci de unde vine învăţătura voastră?
- Care este totuşi credinţa voastră adevărată, dacă nu e secret?
- Dacă voi nu credeţi în spirit şi în existenţa sufletului după moarte, cum de afirmaţi că Îisus şi cei 144000 au fost înviaţi în spirit?
– Sau credeţi una, sau credeţi alta! Sau credeţi în Mine şi Eu n-am să vă fac de ruşine; sau credeţi în Azazel şi atunci Eu n-am nimic cu voi; dar în acest caz lepădaţi-vă şi de numele Meu. Nu-l urmaţi pe Azazel în numele Meu! Va fi o mai mare osîndă pentru voi.
- Ce importanţă are faptul dacă raiul va fi în Cer, sau pe pămînt? - Nu este oare mai important să cunoaşteţi cum se ajunge în el decît să ştiţi unde se află şi să nu-l vedeţi niciodată? - Sau poate voi aveţi ceva împotriva hotărîrii Mele de a le pune la dispoziţia celor ce Mă iubesc întreg Universul?
Credinţa este intensă numai dacă te apropii de ea cu mintea; numai dacă o înţelegi. Vă temeţi de ştiinţă şi de cunoaştere numai din cauza că nu sunteţi cu adevărat credincioşi! Vă închideţi în cochiliile teoriilor voastre şi nu vreţi să vedeţi şi să auziţi nimic altceva decît ceea ce vă spun “robii credincioşi”, numai pentru că vă temeţi să nu vi se descopere lipsa nefragmentată a credinţei în voi.
Trupul se căleşte prin încercări şi credinţa tot! Cine fuge de ispite este o fiinţă slabă; el nu va ajunge niciodată un credincios adevărat. Fiecare om este pus la încercare: Incercările sunt menite să vă formeze caracterul; să vă întărească credinţa, şi să vă accentuieze personalitatea. Cine luptă împotriva ispitelor şi trece peste toate încercările la care este supus devine o fiinţă puternică; credinţa din el este statornică. Dar cine fuge de încercări este o fiinţă slabă, pe a cărei cuvînt nu se poate baza.
Puneţi-vă dar la încercare credinţa; poate că ea nu este chiar atît de puternică după cum v-o imaginaţi voi? - Da poate că nici n-o aveţi de loc? Lucrul acesta îl puteţi afla numai punînd la îndoială învăţăturile pe care le susţineţi.
- Numai cei ce-şi dobîndesc credinţa cu mintea lor proprie, prin greutăţi, ispite şi încercări; cu momente de deziluzie şi dezamăgiri; - numai ei vor afla adevărata credinţă şi numai ei vor deveni cetăţeni ai Universului!
Îmi plac numai oamenii care gîndesc, căci Raţiunea este singura calitate ce-l poate smulge pe om din rîndul animalelor. Gîndirea este sufletul omului; ea este ceea ce-i supraveţuieşte omului pe urmă moarte! Cine nu gîndeşte este un mort viu; o mumie care mănîncă şi bea, şi care asigură numai necaz semenilor săi.
Numai prin raţiune omul ajunge Om, poate să-şi stăpînească poftele, să-şi înfrîneze instinctele şi să pună interesul aproapelui său mai presus de interesul personal. Numai prin gîndire puteţi ajunge să Mă cunoaşteţi pe Mine şi numai prin ea puteţi ajunge să cunoaşteţi înţelepciunea! - Nu refuzaţi să gîndiţi!
- Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi în inimile voastre numai ceea ce este bun şi vă este de folos.
- Cum credeţi voi, oare n-am Eu altceva de creat decît să şed pe tron şi să ascult linguşelile voastre? -Am ajuns Eu oare în mintea voastră sau a conducătorilor voştri? Sau la slăbiciunile voastre?
- Cine este mai mare, stăpînul sau sluga? Dacă stăpînul, atunci cum se face că voi ascultaţi mai degrabă de cei de la Turnul de Veghere decît de Mine?
Studenţii Bibliei au fost cunoscuţi ca oameni însetaţi de cunoştinţe, care s-au lepădat de prejudecăţile timpului lor şi au pornit singuri în căutarea adevăratei credinţe. Ei au respins învăţăturile omeneşti preexistente, preferînd lor raţiunea lor personală şi încrederea ce o aveau în Mine, şi în faptul că Eu n-am să trec cu vederea peste efortul ce-l depuneau ei şi am să-i ajut să găsească autentică Învăţătură a Mea.
- Unde este acum acea încredere? - Mai ştie vre-un “martor” ce reprezintă ea? Înghiţiţi fără să vă gîndiţi toate prostiile pe care le născocesc alţii. - Nu fac oare şi ceilalţi creştini la fel? - Nu preferă oare şi ei învăţăturile “sfinţilor” lor celor ale Mele? - Prin ce vă deosebiţi voi de ei?
Vă zice cineva că sfîrşitul lumii va veni astăzi, îl credeţi. Vă zice că va veni mîine, la fel îl credeţi. Vi se spune că Iisus a realizat Domn în Cer, bucuria nebunilor. Vi se spune că numai o sută patruzeci şi patru de mii de credincioşi vor avea acces în Cer, şi parcă aşa şi-ar necesită să fie. Voi deja nu mai sunteţi oameni, ci roboţi.
Vi se spune să nu apelaţi la doctori, voi nu apelaţi; vi se spune să apelaţi- voi apelaţi. - Unde vă este mintea, martorilor? - De cine ascultaţi voi?
- Sunteţi voi oi sau oameni? Oile nu gîndesc; oamenii -da!
Am Eu oare nevoie de concertele şi reprezentaţiile pe care voi le jucaţi în sălile regatelor voastre în cinstea Mea? - Preţuiesc Eu oare mai mult linguşirea decît credinţa? - Uitaţi-vă mai bine la modul de viaţă pe care-l duceţi: - Cum apăreţi voi în ochii celorlalţi oameni în mijlocul cărora trăiţi? - Sunteţi mai buni ca ei, sau numai aşa pretindeţi?
- N-ar fi oare mai bine ca prin modul vostru de viaţă să fiţi un exemplu de credinţă pentru ceilalţi oameni, decît să umblaţi pe la casele lor şi să le stîrniţi repulsie faţă de numele Meu, prin faptul că nu sunteţi cu nimic mai buni decît ei?
Decît să vorbiţi în zădar, mai bine aţi încerca să vă puneţi cunoştinţele în practică şi să dovediţi pe viu valoarea învăţăturii Mele! Căutaţi singuri împărăţia Mea, altfel riscaţi să vă puneţi încrederea într-o slugă de-a lui Azazel şi să vă pierdeţi.
- Pînă nu vă convingeţi singuri de un lucru, nu-i daţi crezare! - Dacă Eu sunt Tatăl vostru, n-am Eu oare timp să Mă îngrijesc de copiii Mei?
- Aveţi încredere în Mine, dar numai în Mine, şi Eu n-am să vă fac de ruşine! Nu cu vorbe se măsoară credinţa, ci cu fapte. Nu cei ce-Mi zic: “Doamne! Doamne!” şi-Mi bat din palme, îMi cîntă şi-Mi divertisment vor întra în împărăţia Cerului, ci cei ce fac voia Mea! |
|
