| Eduard |
| Administrator |
 |
| |
| Data inscrierii: 08/Sep/2009 |
| Mesaje: 51 |
|
|
|
|
 |
|
 |
|
Voia lui Yehowah
Dacă pînă în momentul respectiv n-aţi reuşit, n-aţi putut sau n-aţi vrut să aflaţi voia lui Yehowah, din viaţă, din Biblie, din Coran sau din Chemarea Înţelepciunii, încerc să vă ajut să o înţelegeţi măcar acum.
Într-o lume în care există mai multe dogme, teorii, filosofii, convingeri şi afirmaţii despre voia lui Dumnezeu decît oameni, căci unii dintre voi reuşesc să se depăşească în şmecherie pe ei înşişi, avînd cîte două sau chiar cîte trei opinii deodată, mă străduiesc să vă prezint voia lui Yehowah fără a da naştere unei noi tîmpenii, oferindu-vă posibilitatea să raţionaţi şi să o aflaţi singuri.
Ştiu că mulţi dintre voi sînteţi ferm convinşi de faptul că ştiţi voia lui Dumnezeu şi vă consideraţi dacă nu sfinţi atunci prea-curaţi, dar, stimaţi credincioşi,
- oare pomul nu mai târziu roadele lui se apreciază?
- Dacă da, atunci eu ce concluzii pot trage de pe urma roadelor voastre?
- Că voi cunoaşteţi şi îndepliniţi voia divină!? Eventual dacă dracul se consideră şi el divin.
Voi, creştinii, consideraţi că voia lui Dumnezeu e una şi vă alinaţi cu gîndul că faptele voastre sînt exact ceea ce vrea El de la oameni.
Musulmanii sînt siguri că voia lui Dumnezeu e alta şi sînt gata să bage mîna în foc că anume ei îndeplinesc voia Celui Atotputernic.
Iudeii sînt de părerea că anume gîndurile, vorbele şi faptele lor, nu a altcuiva, reprezintă voia lui Dumnezeu.
Budiştii, hinduşii, taosiştii şi mulţi alţii ca ei pretind că ei sînt deţinătorii secretelor divine şi se străduiesc din răsputeri să convingă toată lumea că numai faptele lor îl fac pe Dumnezeu să se îndure de omenire.
- Cine, însă, are dreptate şi cine nu, ştie cineva dintre d-stră?
- Cine, pe lumea aceasta, cunoaşte cu adevărat voia lui Dumnezeu şi cine nu?
“Ei bine,” - veţi zice voi - “ai găsit cu cine să ne compari: - cu musulmanii, cu iudeii şi cu hinduşii ... Cu papuaşii de pe Lună nu vrei să ne compari? Sigur că noi, creştinii, avem dreptate, nu ceilalţi.”.
Să admitem că voi cunoaşteţi voia adevăratului Dumnezeu şi numai voi o puneţi în practică, dar, iertat să fiu că sînt prea curios de fire şi vreau să cunosc lucrul acesta, - cine anume dintre voi, creştinii, cunoaşteţi reală voie a Lui şi cine nu?
Dumnezeu e unul. Isus Hristos a fost unul. Duhul sfînt se pretinde a fi şi el unul. Normal este ca voia Lor să fie şi ea una, sau cel mult trei.
- De unde puzderia de subconfesiuni în care se divide religia voastră? - De la Isus Hristos?
- Oare Isus Hristos v-a învăţat pe fiecare dintre voi diferit?
- N-a fost oare voia lui una şi aceeaşi pentru toţi creştinii?
- Dacă da, atunci care subconfesiune creştină o constituie şi, dacă nu e secret, cine v-a spus că anume subconfesiunea voastră este preafericita continuatoare a învăţăturilor lui Isus?
OMULE! Din ocazie ce există un singur Dumnezeu, normal este să existe doar o singură voie a Lui, pentru toţi oamenii.
- Nu-i aşa?
- Şi din moment ce există un milion de credinţe integral variate una de alta şi perfect incompatibile între ele, care se acuză reciproc de falsitate şi pretind că numai ele deţin şi îndeplinesc originală voie a adevăratului Dumnezeu, nu este oare logic că numai una dintre ele are dreptate, sau niciuna?
- Da sau nu?
- Dacă da, atunci care este acea credinţă adevărată, căci vreau să o cunosc şi eu?
Nu intru în detalii, prezentîndu-vă diferenţele dintre voi: - dintre catolici, ortodocşi, protestanţi, penticostali, baptişti şi pretinşii martori ai lui Iehova, etc., etc., căci nu are nici un rost. Cert este faptul că ele există, cu toate că nu trebuiau să existe.
Cu cîteva mii de ani în urmă, strămoşii noştri: - atît ai mei cît şi ai voştri, considerau că lui Dumnezeu tare îi place sîngele de om, mai ales cel de bărbaţi puternici şi de soții frumoase, şi mii, zeci de mii, sau poate chiar milioane de flăcăi zdraveni şi fete încîntătoare au fost sacrificaţi pentru a-i astupa gura şi a-i potoli foamea.
- Ce credeţi voi despre credinţa acelor timpuri şi despre moda jerfelor umane practicată atunci?
- Faină bucată, nu!?
- Să-i văd pe cei ce sînt de părere bună despre ea în locul jertfelor şi să-i aud atunci ce cîntă despre ea!
Ceva mai tîrziu, sau poate că odată cu moda jertfelor umane, sau poate chiar cândva de apariţia prostălanilor ce în numele tîmpeniei lor “divine” îşi sacrificau copiii, fraţii, rudele şi semenii, a apărut curentul religios ce afirma în gura mare că lui Dumnezeu i s-a aplecat de jertfele umane, fiindcă carnea de om: - fie ea de bărbat, femeie, copil sau prunc, e grea şi stimulează greţuri, aşa că a trecut la carnea de vită, care se reclama în tot Universul că este bună, gustoasă, uşoară şi, pe deasupra, dietică. Astfel s-a născut ideea, unanim acceptată de întreaga lume antică, că scopul vieţii umane este să crească cît mai numeroase vite cornute, mari şi mici, ca să hrănească cu ele oastea cerească, idee care a înlocuit dogma precedentă ce afirma că scopul vieţii umane este să ajungi păstrăma, ciolama, bifştecs sau hot-dog dinaintea “celui ce-ţi poate face rău.”.
E drept că şi ideea cu gertfele animale e bistoş, adică băţ, nu numai cea cu gertfele umane, căci “frumoase” lucruri le treceau strămoşilor noştri prin tărtăcuţă, numai că atunci cînd citeşti epizoadele biblice ce desriu punerea în practică a credinţei respective ţi se face părul măciucă de groază: - Imaginea acelor ocazii “înălţătoare” de măcel, vărsare de sînge şi urgie poate devia de la normal mintea oricărui om modern ce nu este criminal, sadist sau masochist. De aceea nu cred că mulţi dintre voi sînteţi încîntaţi de ea.
A sclipit prin istoria omenirii şi “incomparabila” modă a prostituţiei, atît a celei feminine cît şi a celei masculine, în numele lui dumnezeu, modă care a adus multe bucurii, desfătări erotice şi surprize, de genul florilor din buchetul Venerei, celor ce o practicau. Şi, cu toate că în unele ţări, precum India, şi astăzi unii mai cred că voia lui dumnezeu este ca supuşii săi să se masturbeze, să se călărească unii pe alţii: - toţi pe unul şi unul pe toţi, şi să-şi bată joc de animale, confundîndu-le cu obiecte sexuale, şi această modă a fost dată uitării la indice mondial.
Multe: mari şi mărunte, splendide şi mizerabile au fost părerile oamenilor despre voia lui Dumnezeu faţă de ei, dar, pînă la urmă, toate sau trecut.
Astăzi, de la înălţimea civilizaţiei la care a ajuns specia noastră umană, rămîi trăsnit de înfăţişarea credinţelor, dogmelor, învăţăturilor, pretenţilor şi filosofiilor ce pe timpuri erau la modă şi reprezentau expresia celor mai luminate minţi a neamurilor Pămîntului. Rămîi trăsnit nu de măreţia, frumuseţea şi grandoarea lor, ci de prostia, nebunia şi nimicnicia la care semenii şi strămoşii noştri decădeau de bună voie. Dar nu vă grăbiţi, înduioşaţi, să vă aruncaţi în braţele religiei voastre moderne care vă pune la “adăpost” de putregaiul şi mucegaiul religiilor “păgîne”, căci încă-i devreme!
De două mii de ani încoace există o nouă concepţie despre scopul vieţii omeneşti şi despre voia lui Dumnezeu. Pe ruinele religiilor distruse de ea, s-a ridicat dogma că omul se naşte, trăieşte, se zbuciumă, şi, pînă la urmă, moare pentru a se transforma benevol, într-un mod disciplinat şi conştiincios, în dobitoc; în timp ce voia lui Dumnezeu este să facă din întreaga omenire turma odorului Său.
Contrar aşteptărilor multora dintre voi, sarcina ce revine pe umerii celor ce binevoiesc să devină animale şi să poarte misiunea de îndobitocire a lumii nu este nici pe departe uşoară. Din contra: - spre uimirea celor ce reuşesc să-şi pună mintea la treabă şi observă ce se întîmplă în jurul lor, povara celor ce vor să se transforme în oiţe este cu mult mai grea şi anevoioasă decît povara ce revine pe umerii credincioşilor tuturor celorlalte credinţe, aşa zis păgîne, şi e mai grea, periculoasă şi neplăcută chiar şi decît povara ce trebuie să o poarte cei ce vor să devină Oameni.
- Nu vă vine a crede?
- N-aveţi decît să vă convingeţi singuri:
Yehowah a produs omul ca el să stăpînească Pămîntul şi să se bucure de bogăţiile şi frumuseţea lui.
- Ce vă învaţă religia voastră?
- Că nu trebuie să stăpîneşti, trebuie să te umileşti;
- Nu trebuie să te bucuri de ceea ce e frumos, căci trebuie să fii cucernic;
- Că nu-i voie să te foloseşti de roadele Pămîntului, căci ele nu pentru tine sînt făcute, ci pentru papa de la Roma;
- Şi că este mai bine să fii trist, îndurerat şi zdrobit decît să fii vesel, fericit şi plin de viaţă!?
Yehowah i-a creat pe oameni bărbaţi şi femei, ca ei să se bucure unii de alţii, să conveţuiască laolaltă şi să se înmulţească.
- Ce spune religia voastră despre relaţia dintre bărbat şi femeie?
Nu vă grăbiţi cu afirmaţiile, căci de cîte ori o faceţi daţi cu nasu-n bară! Nu religia voastră a ridicat femeia la nivelul pe care-l cunoaşteţi astăzi şi nu religia voastră a luptat pentru drepturile ei: - necredincioşii, ateii, evoluţioniştii şi comuniştii sînt cei ce au zmuls femeia din ghiarele discriminării sexuale, în care anume religia voastră a aruncat-o, şi ei i-au oferit aceleaşi drepturi ca ale bărbatului, nu voi. Religia voastră doar a acceptat, din slăbiciune, căci se afla la ananghie, pretenţiile noilor vremuri. Iată însă care este atitudinea biblică, adică cea adevărată, a religiei voastre faţă de relaţia dintre cele două sexe:
Creştinismul numeşte întinare, adică murdărire sau spurcare, procesul privat de de care astăzi nu vă puteţi închipui existenţa, şi vă recomandă, cu stricteţe, abţinerea de la acest lucru vicios, inclusiv de la procreare.
“- Nu-i adevărat!”- vor sări în sus unii dintre voi: “- Aberaţii! Blasfemii! etc.. Noi sîntem cei mai buni. Noi sîntem cei mai tari! Datorită recent apărută străluceşte Soarele pe cer şi numai datorită credinţei noastre mai răsare Luna. Libertatea vine de la noi, şi de la noi vine tot ce e bun, inclusiv instituţia familiară pe care o cunoaşteţi astăzi şi dragostea curată de care se bucură întreaga omenire în timpul de faţă.”.
- Da!?
- De unde atunci a provenit moda călugăritului, de la mahomedani sau de la voi?
- Şi de ce se insistă, chiar şi astăzi, pe construirea şi reconstruirea mănăstirilor: - de dragul turismului sau de dragul noilor papuaşi autohtoni ce au nefericirea să cadă în mrejele ideologiei voastre?
Yehowah l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa ...
- De ce, credeţi voi, a conceput El lucrul acesta?
- Ca să vă bateţi joc de chipul Lui, să călcaţi în picioare calităţile Lui şi să vă ruşinaţi de asemănarea cu El?
- Nu!!
Nu pentru a depune efortul de a vă transforma în oiţe şi a vă înrola în turma cuiva ne-a creat Yehowah pe urmă chipul Său. Dacă n-ar fi fost aşa aţi fi fost creaţi ulterior înfăţişarea animalelor drept care vă daţi.
Nu pentru a vă transforma în fiare şi pentru a utiliza calităţile Lui în scopul de a distruge mulțimea ne-a creat Yehowah după asemănarea Sa. Dacă El vă crea pentru a distruge nu v-ar fi înzestrat cu raţiune, cu care distingeţi ce-i bine şi ce-i rău, şi n-ar fi construit frumuseţea, care nu poate fi întreţinută prin distrugere.
Şi nu pentru trîndăvie, lăcomie şi nebunie ne-a creat Yehowah pe noi.
Dacă lenea, mîncarea, băutura şi distracţia ar fi fost scopul vieţii oamenilor, nu crea Dumnezeu timpul, care nu iartă nimănui nici o clipă pierdută şi-i bate nemilos pe cei ce-l nesocotesc, vă ferea de grija zilei de mîine, care este duşmanul invincibil al celor ce pierd timpul, şi vă ferea de obezitate, infarct, intoxicaţii şi de alte efecte ale abuzului de mîncare, băutură şi distracţie.
- De ce, credeţi voi, v-a oferit Yehowah mintea:
- Ca să vă luaţi rămas bun de la ea cînd vă întîlniţi cu păhărelul?
- Să o pierdeţi din urma fustiţelor?
- Să o tociţi prin tot felul de şcoli şi instituţii superioare, pînă dispare cu totul?
- Să o dospiţi, nepunînd-o la treabă?
- Să uneltiţi cu ea maşinării şi drăcovenii cu susținerea cărora să vă înrobiţi şi să vă distrugeţi unii pe alţii?
- Sau să o puneţi la treabă: - să vă daţi seama pe ce lume trăiţi, să ajungeţi la un consens comun cu semenii voştri, să vă uniţi şi să luptaţi şi să lucraţi ca să transformaţi Pămîntul în Paradis?
Nu pentru a vă face parlamentari şi a vă trage de floace unii pe alţii v-a creat Yehowah şi v-a dat minte. Nici pentru a zace zi şi noapte în biblioteci şi laboratoare, unde născociţi moarte şi vă faceţi paraziţii societăţii, v-a fost acordată inteligenţa. Şi nu pentru a deveni reclame vii pentru pălării, şlepci şi căciuli tradiţionale, sau pentru a deveni mari experţi şi consumatori de mîncăruri, lichide şi hrănuri spirituale, de tip yoga, meditaţie transcedentală, evoluţionism, creştinism etc., v-a fost pus capul pe umeri.
Puţini, în lumea aceasta, sînt cu adevărat mulţumiţi de viaţa lor şi se pot considera fericiţi, din multe motive. Mulţi însă sînt nemulţumiţi de ea, nemulţumiţi de ei înşişi, de lumea ce-i înconjoară şi de tot şi de toate, şi sînt aproape întotdeauna disperaţi şi nefericiţi.
- De ce întîmplă lucrul acesta?
Picioarele voastre îşi fac datoria faţă de voi, purtîndu-vă în lungul şi latul Pămîntului, de aţi ajuns pînă şi pe Lună. Mîinile îşi fac şi ele datoria, făcînd tot posibilul să ajută la bunăstarea voastră materială şi spirituală. Dinţii şi stomacul vostru nu numai că-şi fac datoria faţă de voi, dar se şi sacrifică pentru binele vostru.
- Cine dar, sau ce, nu-şi face datoria faţă de oameni de aproape optzeci de procente din populaţia Pămîntului se îneacă în mizerie, durere, disperare şi ignoranţă?
- Nu cumva cutioarele alea ce le purtaţi pe umeri, pe care unii dintre voi le consideră o prelungire a gurii sau o extremitate inutilă a gîtului, sînt de vină?
- Nu cumva ele trebuie să îndeplinească o funcţie de care, în afară de înţelepţii Sionului, nimeni habar n-aveţi!?
Să ştiţi că vă apriopiaţi de adevăr: - nu de cel bisericesc, nu vă frecaţi mîinile de bucurie, şi sînteţi pe punctul de a afla pentru ce sînt chestiile în care sînt înfipţi ochii: - cu care vă uitaţi la televizor, în care sînt cele două găurele: - cu care ascultaţi muzică, şi în care se află mult apreciata gură: - cu care ... ştiţi voi ce faceţi cu ea.
E un lucru straniu, dar adevărat, să porţi pe umeri o viaţă întreagă un obiect aşa de considerabil cum este capul, care la unii dintre voi ajunge pînă la un sfert din greutatea corpului, pe care nu-l poţi ascunde şi pe care ţi-i dat să-l porţi anume prin văzul lumii, şi să nu ştii pentru ce este el.
Să ştiţi însă că anume capul este vinovat de răul din lume: - el este vinovat de mizeria voastră şi anume el este vinovat de nefericirea voastră!
- Cum, de ce şi din ce cauză?
Simplu: - pentru că nu-şi îndeplineşete funcţia principală pentru care a fost creat. Nu gîndeşte şi nici nu vrea să gîndească. Nouăzeci şi nouă întregi şi inedită mii nouă sute nouăzeci şi abia apărută de procente din oamenii ce s-au perindat de-a lungul secolelor prin istoria omenirii n-au gîndit, nu gîndesc şi nici nu au de gînd să gîndească.
Îmi dau seama că unii dintre voi m-ar mînca cu tot cu unghii pentru ofensa pe care-şi imaginează că le-o aduc prin aluzia că ei nu gîndesc, dar să vedem dacă aveţi, într-adevăr, rațiune să faceţi lucrul acesta:
V-aţi născut, aţi crescut şi aţi fost educaţi. Aţi născut, aţi crescut şi aţi educat. Se nasc, cresc, se educă şi educă. S-au chinuit oamenii pînă la voi, vă chinuiţi voi, şi se vor chinui şi cei de după voi. Au murit pînă la voi, veţi muri şi voi, şi vor muri şi cei de după voi.
- Dar de ce, pentru ce, cu ce scop, de cînd există şi pînă cînd va exista această roată blestemată a sorţii, v-aţi întrebat vreodată?
Cineva şi-a dedicat viaţa părinţilor voştri: - ca ei să devină maturi şi să fie în situație să pornească de sinestătător în viaţă. Părinţii voştri şi-au dedicat viaţa vouă, cu acelaşi scop. Voi trăiţi pentru copiii voştri care, la rîndul lor, vor trăi pentru copiii lor,
- dar cu ce scop vă lansaţi unii pe alţii în spaţiul terestru, ştie cineva dintre voi?
- Nu.
- Şi mai pretindeţi că vă insult cînd vă zic că nu ştiţi pentru ce aveţi capuri pe umeri.
Plantele au fost produse să servească drept hrană, îmbrăcăminte, adăpost şi medicamente pentru oameni şi animale. Animalele există ca să servească drept ajutor, hrană şi îmbrăcăminte pentru oameni. Păsările îşi au şi ele rostul lor.
- Dar omul: - omul pentru ce există, cine vroiaţi să se întrebe lucrul acesta, picioarele?
Vai de picioarele care ajung să îndeplinească funcţia capului!
Sînt sigur că staţi nedumeriţi şi nu înţelegeţi ce am în vedere cînd afirm că nu gîndiţi şi nici nu vreţi să gîndiţi, din moment ce d-stră, sau fratele d-stră, sau o rudă de-a d-stră, sau un sătean de-al d-stră, sau chiar un conaţional de-al d-stră a terminat şcoala primară pe zece şi lucrează în prezent la o firmă “prestigioasă” şi e considerat deştept foc.
- Dar oare a ajunge funcţionar, patron sau chiar pretinsul buric al Pămîntului, a agonisi bani, imobile şi averi, a creşte copii, nepoţi şi strănepoţi, şi a face minuni, autostopul sau chiar trotuarul înseamnă a gîndi?
- Nu încă!
De la faptele acestea pînă la gîndire e cale de mii de ani lumină.
Iată care este voia lui Yehowah:
(Am mai vorbit despre ea şi nu o singură dată, dar nu mă jenez să repet lucrurile de care depinde viaţa, bunăstarea, pacea, liniştea şi fericirea întregii lumi, inclusiv a mea şi a voastră.)
Primul lucru pe care Yehowah îl vrea de la oameni, şi de la voi, nu sînt bunurile voastre, femeile voastre, vieţile voastre sau lumînările voastre, ci să vă puneţi creierii în mişcare, după cum le este menirea.
Yehowah vrea ca voi să gîndiţi: - să vă daţi seama pe ce “planetă” trăiţi şi să acţionaţi conform concluziilor făcute.
Yehowah vă vrea înţelepţi: - nu debili, handicapaţi mintal sau descreieraţi, dar Înţelepciunea pornește numai cu cunoaşterea Lui şi cu respectul faţă de El.
Yehowah vrea ca voi să ştiţi care este menirea voastră pe Pămînt şi care este rostul vieţii voastre ca specie: - recte de ce şi pentru ce existaţi!
- Credeţi că lucrul acesta este imposibil de îndeplinit?
Următorul lucru pe care Yehowah îl pretinde de la voi este să vă aflaţi rostul personal al vieţii voastre şi să-l duceţi la bun sfîrşit.
- Este oare şi acesta un lucru imposibil de realizat, sau prea multe vrea Dumnezeu de la voi?
Menirea oamenilor ca specie este să demonstreze superioritatea legilor lui Yehowah faţă de cele ale lui Azazel şi să tragă concluziile necesare de pe urma observaţiilor făcute.
Voi nu aveţi de unde vă face o părere cît de cît bine întemeiată despre legile lui Yehowah, deoarece nu aveţi de unde cunoaşte roadele lor, căci oamenii le-au evitat în dezvoltarea lor pe cît de mult a fost posibil, cu toate că pomenesc despre ele la tot pasul. Cît despre legile lui Azazel: - puteţi scrie mii de romane despre ele, necătînd la faptul că majoritatea dintre voi vă deziceţi public de ele.
- Cum puteţi discerne care sînt Legile lui Yehowah şi care sînt legile lui Azazel, şi în ce constă îndeplinirea lor?
Nu este greu de răspuns la întrebarea aceasta, dar nimic nu este posibil pentru cei ce nu vor cu adevărat să facă lucrul acesta şi nu fac tot posibilul pentru a-l afla.
Dacă Legile lui Yehowah sînt cele ce împodobesc faţada omenirii, reprezentînd fracțiune teoretică şi utopică a relaţiei dintre oameni, cu legile lui Azazel vă întîlniţi la tot pasul, căci ele sînt înscrise în inima fiecăruia dintre voi şi aproape toţi oamenii le împărtăşesc şi le urmează.
Făcînd abstracţie de Biblie şi de Coran, căci ştiu că nu vă arde acum de ele, unde este scris clar, obscur pe alb, care este voia lui Yehowah, voi încerca să vă prezint voia Celui ce ne-a creat pe baza deducţiei logice.
Din moment ce noi nu putem lucra pentru Yehowah: - nu putem prăşi, ara şi construi pentru El, şi dat fiind faptul că El nu are nevoie de bogăţiile noastre, - ce am putea face noi pentru El?
- Ce aşteptaţi voi de la lucrul mîinilor voastre, de la animalele şi de la copiii voştri?
- Pretindeţi bătăi din palme, slujbe religioase şi obiceiuri frumoase din partea lor, sau aşteptaţi să vă bucuraţi de respect, cinste şi onoare de pe urma urmaşilor voştri şi a tuturor celor ce formează familiile voastre?
La fel şi Yehowah are necesitate de respect, dacă nu chiar de dragoste, din componentă celor creaţi de El, nu de făţărnicie bisericească.
Şi de onoare şi cinste de pe urma voastră are El nevoie, nu de cruci pe la marginile drumurilor şi de praznice pe la înmormîntări.
- Ce onoare are Yehowah de la voi, după ce v-a creat şi vă poartă de grijă:
- Că nu vreţi nici să auziţi de El?
- Că doriţi să vă transformaţi în oile lui Isus?
- Că vă este lene să vă mişcaţi fundurile şi pentru binele vostru personal, nu încă pentru cel al aproapelui vostru?
- Şi că în loc de pace, bunăstare, linişte şi fericire pe Pămînt, voi promovaţi război, mizerie, dezastru şi durere?
A pretinde că-L iubiţi pe Dumnezeu încă nu înseamnă nimic pentru Yehowah. Poate că pentru alţi d-zei, inclusiv pentru Azazel, poreclit de înspre voi diavolul şi satan, pretenţiile voastre cucernice au vreo valoare, dar pentru Yehowah vorbele lipsite de fapte sînt egale cu zero.
Pe Yehowah îl interesează mai mult faptele voastre decît pretenţiile. Puteţi să vă consideraţi voi sfinţii sfinţilor, papii papilor şi înlocţiitorii nu numai a fiului lui Dumnezeu dar şi a dracului însuşi, căci dacă în faţa lui Yehowah sînteţi nimeni, nimeni veţi fi pînă la sfîrşitul veacurilor.
Yehowah îi iubeşte pe cei înţelepţi, curajoşi, plini de voinţă, cinstiţi, morali şi harnici, cît despre cei ce nu vor să gîndească, despre cei fricoşi, lipsiţi de voinţă şi de caracter, şi despre cei leneşi, vicioşi şi scrupuloşi nici nu se pomeneşte în prezenţa Lui.
A spune poiezii dimineaţa, la amiază şi seara, sau chiar de cinci ori pe zi, după cum fac musulmanii,
a face efortul “supraomenesc” de a merge la biserică, la casa de rugăciune şi la palatele şi sălile regatelor,
a plăti dăjdii, contribuţii şi cotizaţii unor neruşinaţi ce transformă credinţa în Dumnezeu în business, şi a da de pomană lichelelor care de dragul banilor sînt gata să mănînce şi de pe vii şi de pe morţi, nu înseamnă nici pe departe îndeplinirea voii lui Yehowah şi urmarea legilor Lui: - să-L iubeşti pe Yehowah, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi cu toată tăria ta! Şi să-L iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!
Fiţi atenţi la următorul lucru: - Dacă cea de a doua îndrumare divină poate fi îndeplinită excluzând existenţa primeia, prima îndrumare nu poate exista fără îndeplinirea celei de a doua, căci dragostea şi respectul faţă de Yehowah se manifestă în excepțional prin relaţia noastră cu semenii noştri. Vorba lui Isus Nazarineanul: “- Cum poate cineva pretinde că-L iubeşte pe Dumnezeu, pe care nu-L vede, cînd el îl urăşte pe aproapele său, cu care împărtăşeşte aceeaşi soartă?” - este cît se poate de instructivă în cazul respectiv.
Nu vă împăcaţi cu gîndul că dacă n-aţi omorît capra vecinului personal, ci l-aţi iudit pe altcineva să o facă, şi dacă oferiţi din paşti în paşti cîte o ofrandă bezmeticilor ce de dragul banilor fac pipi pe demnitatea lor umană şi cerşesc pe la colţuri, vă faceţi datoria faţă de aproapele vostru şi îndepliniţi îndrumarea cu privire la dragostea faţă de el!
Iubirea adevărată faţă de aproapele nostru, cea pe care YHWH o vrea de la oameni, nu are nimic în comun cu actele de caritate pe care le faceţi voi uneori, mai mult de ochii lumii decît din dragoste pentru el sau pentru Dumnezeu.
- Să vezi cum tîlharii îi fac felul aproapelui tău şi să te faci că plouă, numai dragoste de Dumnezeu nu poate fi!
- Să vezi cum bandiţii şi mafioţii ţin sub teroare o ţară întreagă şi-şi bat joc de toţi, inclusiv de tine, şi să vorbeşti de Dumnezeu:- nu credinţă în Dumnezeu este ci blasfemie la adresa Lui!
- Să vezi cum nemernicii şi spurcaţii se cocoşează la cîrma statului şi sug de acolo, prin legile şi deciziile lor tîmpite, nu ceea ce ar necesită să sugă, ci sîngele şi viaţa de la bieţii oameni ce au nefericirea să nimerească sub stăpînirea lor, şi să aştepţi viaţă veşnică de la Dumnezeu,
probabil că pentru faptul că nu faci nimic pentru semenii tăi, din frică, din lene, din indiferenţă sau din rea-voinţă, este insulta cea mai mare adusă lui Yehowah, nu faptă agreabilă înaintea Lui!
- Să te umileşti în faţa celor ce te calcă în picioare este faptă de eroism doar la creştini, nu şi în faţa lui Yehowah!
- Şi să te laşi prigonit şi omorît, în numele cui n-ar fi, de către cei ce luptă împotriva lui Yehowah, nu este faptă demnă nici de dobitoace, nu încă de oameni, căci Yehowah a acordat dreptul de a se apăra tuturor fiinţelor de pe Pămînt, cu atît mai mult oamenilor, pentru care a se apăra pe ei şi pe semenii lor nu este doar un drept, ci o datorie fără îndeplinirea căreia nu se poate vorbi despre credinţă în Dumnezeu!
Îndeplinirea voii lui Yehowah, stimaţi semeni, nu înseamnă altceva decît
a lupta pentru binele omenirii,
a lupta pentru instaurarea ordinii, dreptăţii şi legilor lui Yehowah pe Pămînt şi
a lupta pentru transformarea Pămîntului în Paradis, nu în deşert, după cum o faceţi voi în timpul de faţă.
Pretindeţi că credeţi în Isus Hristos, dar oare nu v-a spus Isus să nu căutaţi raiul prin biserici, mănăstiri, pe dealuri şi pe urlaţi, căci el nu este acolo, şi să nu aşteptaţi să vi-l pune la dispoziție cineva pe tavă, după cum aşteptaţi voi acum, dar să vă vindeţi haina de pe voi: - nu pentru a dărui banii săracilor să-i bea, ci să vă cumpăraţi: - nu Biblii, căci Biblii nu existau pe timpul lui Isus, ci săbii, şi să luptaţi pentru instaurarea Raiului pe Pămînt, căci el este în mijlocul vostru?
Isus v-a învăţat să vă iubiţi duşmanii, dar a pomenit el, măcar odată, de faptul că nu e voie de-i pus pe duşmanii omenirii şi a lui Dumnezeu cu botul pe labe?
- Oare exemplul lui cu alungarea acelor nefericiţi ce au confundat templul lui Dumnezeu cu supermarketul din New York nu vă vorbeşte despre nimic?
Pe acei creştini ce interpretaţi vorba lui Isus cu obrazul celălalt ca un îndemn la ne-împotrivire în faţa răului, vă întreb:
- Aţi auzit voi oare vre-odată despre afirmaţia lui Isus referitor la cea mai mare faptă din lume, sau nu?
- Dacă da, atunci care este acea faptă?
- Să te laşi păpat de lei, cîini şi de hiene, sau să-ţi rişti viaţa pentru aproapele tău?
Cea mai mare faptă din lume, pe care omul poate să o săvîrşească, este să-ţi rişti viaţa pentru aproapele tău, nu să te laşi în voia soartei! De aceea, dacă nu vă lasă inima, frica sau laşitatea să vă apăraţi propria piele de injuriile, răutăţile şi fărădelegile celor ce nu ştiu de Yehowah, apăraţii măcar pe semenii voştri de ele!
- Nu urmaţi fapta primilor creştini, care nu din eroism s-au lăsat păpaţi de fiare, ci din debilism, căci boii ce n-au îndrăznit să se apere de urgia lui Nero de dragul lor personal puteau să se lase convinşi să lupte împotriva răului măcar de dragul familiilor, copiilor, părinţilor, fraţilor, surorilor şi prietenilor lor ce erau sfîşiaţi, tăiaţi, arşi şi răstigniţi sub ochii lor!
Dar, indiferent de ceea ce a spus sau nu a spus Isus şi indiferent de ceea ce au fabricat sau n-au făcut primii creştini, vă spun:
Cine nu pune mîna pe sabie şi nu luptă împotriva răului, indiferent de dispoziția lui socială, de poziţia lui pe scara ierarhică a lumii şi de apartenenţa lui familiară, nu va intra în Împărăţia lui Yehowah cum nu intră cămilele lui Isus prin urechea acului.
Nu vă înşelaţi pe voi înşivă în zadar, căci religiile, dogmele, filosofiile, teoriile, prostiile şi tîmpeniile voastre nu vă vor ajuta cu nimic în privinţa aceasta: - ele sînt ochelari de cal, piedici şi opium pentru voi, nu cale, adevăr şi viaţă!
Celor ce nu v-aţi dat seama încă, vă spun:
Viaţa omenească este un examen, similar celor pe care voi le susţineţi la intrarea şi ieşirea din instituţiile voastre de învăţămînt, scopul căruia este evaluarea, pregătirea şi alegerea candidaţilor pentru viaţa veşnică.
Încercările puse în faţa voastră nu sînt uşoare, dar nici nu depăşesc puterile şi capacităţile voastre.
Asemănător testelor omeneşti de evaluare a calităţilor şi inteligenţei umane, examenul acesta divin, viaţa, cunoaşte trepte şi nivele de gradare, cunoaşte clipe de învăţătură şi clipe de încercare, şi cunoaşte momente de răgaz după fiecare încercare depăşită.
Cînd te gîndeşti că numai pentru a intra, a învăţa şi a absolvi o prăpădită de facultate, care te modifică din bou în vacă, e trebuință de sacrificat ani de zile, dintr-o viaţă care şi scutit de lipsa lor este destul de scurtă, şi e nevoie de muncă anevoioasă şi de cheltuieli considerabile, care uneori depăşesc posibilităţile multora, examenul de intrare în Împărăţia Cerurilor, care este viaţa noastră, nu este greu deloc. Dat fiind faptul că ni se predă şansa de a obţine viaţă veşnică cu preţul unei vieţi de nimic, de a ne bucura veşnic de pace, linişte, bunăstare, bucurie şi fericire în mijlocul unor frumuseţi net superioare celor pămînteşti, cu singura condiţie de a ne trăi viaţa aceasta omeneşte, nu dobitoceşte, şi de a deveni cetăţeni cu drepturi depline nu a Europei, nici a SUA, ci a Universului, cu singura condiţie de a ne ridica de pe acum la nivelul moral al locuitorilor Universului, nu să devenim şomeri cu studii superioare şi rataţi ai societăţii, cerinţele puse în faţa noastră nu sînt deloc mari.
- Care sînt acele cerinţe şi care sînt condiţiile de intrare în Împărăţia Universului!?
Să zicem că sînteţi posesorii unei grădini minunate şi aţi hotărît să o puneţi la dispoziţia semenilor voştri.
- Care ar fi condiţiile ce le-aţi înainta celor ce vor dori să intre şi să locuiască în ea?
- Să vă urască?
- Să vă bîrfească?
- Să bea, să fumeze?
- şi să fure, să prade şi să omoare?
sau
- Să vă respecte!?
- Să vă binecuvînteze!?
- Să fie cinstiţi!?
- Să fie gospodari!?
- Să dorească şi să facă bine grădinii şi celor ce locuiesc în ea!?
- Şi să fie dispuşi să lupte pentru apărarea lor!?
Uite cam acestea sînt şi condiţiile puse de Yehowah în faţa celor ce binevoiesc să intre în Împărăţia Sa!
- Cum cred domniile voastre, stimaţi creştini şi necreştini, dacă Yehowah dă drumul în Împărăţia Universului golanilor, prostălanilor, hoţilor, bandiţilor, tîlharilor, handicapaţilor, economiştilor şi politicienilor, nu se va transforma oare raiul în iad?
- Şi dacă laşii, fricoşii, indiferenţii, creştinii şi mulţi alţii ca ei, care se tem să lupte pentru binele lor şi a semenilor lor, vor fi cei în mîinile cărora v-a încăpea Împărăţia Cerurilor, ştiţi ce se va întîmpla cu ea în cazul în care apare un nou Azazel: - adică un nou rebel împotriva lui Yehowah şi a ordinii universale?
- Nu se va transforma ea oare în arenele lui Nero şi în haos!?
Ba da! Cam acest lucru s-ar întîmpla în momentul în care cei ce trebuie să apere ordinea şi liniştea Universului s-ar împrăştia ca vrăbiile dinaintea răului şi ar aştepta să lupte Stăpînul Universului, de unul singur, pentru ei.
„Stimaţi” filantropi şi adepţi ai non-apărării! - Aţi auzit despre existenţa unui aşa personaj mitologic, numit şarpele, diavolul, satan şi balaurul sau n-aţi auzit!? - Şi aţi auzit, din poveştile bunicuţelor domniilor voastre, că acel personaj, rău şi ne-iubitor de bine, s-a răsculat împotriva Creatorului său, şi al nostru totodată, şi a încercat să pună laba pe creaţia Lui, inclusiv pe voi, creînd moarte, pustiire şi dezastru, sau n-aţi auzit!?
- Dar ştiţi cum Şi-a apărat Dumnezeu creaţia?
- S-a pus în genunchi şi s-a rugat anterior duşmanului Lui pînă i s-a confecționat aceluia milă de El şi L-a lăsat în pace!?
- S-a lăsat la cheremul şi bună-dispoziţia lui!?
- Sau s-a lăsat răstignit de către el!?
- Nu! scumpii mei. El n-a făcut nici unul din lucrurile acestea.
Yehowah n-a aşteptat pînă a atașează Azazel la minte şi i s-a urî de făcut rău. Nici n-a aşteptat să vină Isus Hristos să se milogească pentru El şi pentru creaţia Sa, ca să le scape din ghiarele rebelului.
- Yehowah a luptat!
Şi dacă nu vă vine a crede lucrul acesta, găsiţi măcar o singură dovadă, de unde vreţi voi, care să afirme că El n-a luptat!
- Nu este oare Yehowah reprezentat în toate cărţile sfinte ale marilor religii drept Conducătorul oştirilor şi Luptătorul luptătorilor?
De asemenea, găsiţi măcar o singură afirmaţie despre Yehowah în care se vorbeşte că El are înclinaţii filantropice şi îi iubeşte pe cei ce nu se împotrivesc răului?
- Nu sînt oare David şi vitejii lui oamenii despre care se spune că au fost cei mai plăcuţi premergător lui Yehowah?
- Dacă da, atunci pe ce bază?
- Nu pentru că erau cei mai buni luptători ai neamului evreu?
Băgaţi bine în minte, stimaţi semeni, următorul lucru:
Cel mai mult urăşte Yehowah la oameni laşitatea, căci nici ura, nici trufia, nici prostia şi nici vre-un oarecare alt viciu nu sînt într-atît de demne de dispreţ precum laşitatea, deoarece şi proştii sînt în stare, uneori, în mod inconştient sau conştient, de fapte eroice, pe cînd fricoşii şi laşii niciodată.
Astfel:
Cei ce doriţi să faceţi voia lui Yehowah,
Cei ce simţiţi că sînteţi chemaţi de către Stăpînul Universului să apăraţi ordinea Lui în lume,
Şi cei ce nu vă complaceţi în mizeria lumii existente, dar vă doriţi una mai bună,
- nu vă sfiiţi!
- nu vă ruşinaţi!
- nu vă temeţi!
- şi nu amînaţi să puneţi mîna pe arme şi să răspundeţi la apelul făcut vouă de către Yehowah!
Nu aduce anul cît aduce clipa, de aceea:
- nu şovăiţi să începeţi lupta împotriva răului din lume!
- nu ezitaţi să luptaţi pentru instaurarea binelui în drepturile sale!
- nu vă temeţi să puneţi mîna pe arme pentru a lupta în favoarea instaurării ordinii universale pe Pămînt!
- şi nu vă fie frică să luptaţi pentru cauza lui Yehowah, căci acesta este rostul vieţii omeneşti, pentru aceasta aţi fost creaţi şi pentru aceasta existaţi!
Nu vă temeţi de urmări, căci
nu există urmări negative pentru cei ce luptă de porțiunea lui YHWH: - nici oamenii, nici Azazel şi nici măcar moartea nu poate să le facă nici un rău fiilor Stăpînului Universului!
Cel ce ne-a creat odată, ne poate crea de mii de ori, şi nu numai aşa cum sîntem, ci mai buni decît cum sîntem.
Ştia Mahomed ce ştia cînd a afirmat că cei ce luptă pentru Yehowah ajung direct în Rai. În orice caz, cert este un lucru:
- Cei ce luptă pentru Yehowah, îşi riscă viaţa pentru cauza Lui şi-I sînt fideli pînă la moarte Lui vor căpăta, minus judecată şi negocieri, viaţă veşnică şi cetăţenia Universului.
Cît priveşte faptul dacă ei intră în Împărăţia lui Yehowah imediat după moarte sau vor intra la o dată respectivă stabilită de către Yehowah anume cu acest scop, nu are mare importanţă: - oricum la înviere nimeni nu-şi va da seama că a trecut mai mult de o clipă din momentul morţii lui pînă atunci.
Cu alte cuvinte, scopul existenţei fiinţei umane ca specie constă în următoarele:
- să apere dreptatea, pacea şi liniştea în lume!
- să lupte pentru instaurarea şi dăinuirea legilor lui Yehowah pe Pămînt!
- şi să aducă prin gîndurile, vorbele şi faptele sale laudă şi bucurie Celui ce ne-a creat!
Scopul pesonal al fiecărui om reprezintă modul prin care el îşi aduce la îndeplinire datoria de om.
Nu toţi ne naştem cu aceleaşi calităţi, posibilităţi şi capacităţi, de aceea e normal ca fiecare dintre noi să lupte pentru cauza lui Yehowah în
felul său. Dat fiind faptul că Legile lui Yehowah prevăd în inițialul rînd binele, pacea, liniştea, bunăstarea şi fericirea oamenilor, este o binecuvîntare într-adevăr divină să putem contribui la instaurarea lor pe Pămînt în mod diferit.
Singurele lucruri care trebuie să fie unice la toţi oamenii, indiferent de vîrsta şi sexul lor, este determinarea fermă de a împlini oriunde şi oricînd voia lui Yehowah, plus decizia de a lupta pînă la sfîrşit sub drapelul Lui. În rest: - fiecare trebuie să-şi urmeze vocaţia!
- Cine are talent de a cînta, să cînte! Dar nu de dragul cîntatului, de dragul banilor sau de flori de cuc, ci cu scopul de a vă pune talentul la dispoziţia semenilor voştri, de a înfrumuseţa viaţa lor, de a asigură laudă Celui ce ne-a creat şi de a contribui la instaurarea Voii Lui pe Pămînt.
- Cel ce are darul de a picta, să picteze! Dar nu pentru a perverti simţul estetic al oamenilor şi a-i convinge că ceea ce este hîd şi pocit este frumos, ci cu aceleaşi intenţii ca şi cel ce are darul de a cînta.
- Cei cărora vă place munca, munciţi! Dar nu pentru a transforma rodul muncii voastre în năzuinţa, visul, scopul, şi speranţa vieţii voastre, ci pentru a contribui cu el la transformarea Pămîntului în Paradis.
- Cei ce abundaţi în potență şi curaj nu le irosiţi înzadar, devenind marionete în mîinile răufăcătorilor şi potlogarilor, şi folosindu-le împotriva semenilor voştri, apărînd interesele meschine a celor ce profită de naivitatea şi nedorinţa voastră de a gîndi, ci folosiţile în scopul pentru care v-au fost date: - luptaţi pentru binele omenirii şi deveniţi promotorii şi apărătorii legilor lui Yehowah pe Pămînt!
Cine a încercat măcar o singură dată să cînte, sigur că s-a ciocnit cu realitatea simplă că cine nu are talent n-are ce căuta pe tărîmul muzicii. Cine a pus mîna pe pensulă şi a încercat să dea naştere unei opere de artă s-a convins şi el de faptul că fără vocaţie nu faci nici în pictură mare treabă.
- Cum credeţi, oare numai în muzică şi pictură e nevoie de vocaţie divină?
Încercaţi să vă coaseţi ciubote singuri şi o să vedeţi dacă e nevoie sau nu de talent în celelalte domenii ale vieţii.
- Dar oare pentru a conduce o ţară nu e nevoie de binecuvîntarea şi ajutorul lui Yehowah?
- Oare e mai greu de cîntat şi de desenat decît de organizat o societate, de nimeni nu se gîndeşte să ţină cont de vocaţia divină în domeniul organizării şi dirijării societăţii voastre?
Imaginaţi-vă că arta nimereşte în mîinile celor ce n-au nici o tangenţă cu ea: - că muzica este compusă şi cîntată de surzi, că pictura este făcută de orbi şi că baletul este interpretat de către handicapaţi.
- La ce rezultate v-aţi aştepta de la ea?
- Cei ce credeţi că este mai greu să cînţi decît să conduci oameni, mai dificil să pictezi decît să emiţi legi şi e nevoie de mai multă inteligenţă, talent, voinţă şi curaj pentru a dansa decît pentru a face un popor fericit, n-ar fi rău să vă mai relansaţi odată în viaţă, începînd cu grădiniţa de copii!
E drept că nouăzeci de procente dintre oameni vă consideraţi conducători înăscuţi şi vă zbateţi întreaga voastră viaţă să faceţi uz de respectiva vocaţie, împînzind lumea cu partide şi partiduleţe, şi formînd clase întregi de politicieni, bancheri şi alte soiuri de paraziţi, cînd însă te confrunţi cu realitatea nudă înţelegi că această pretenţie a voastră nu este nimic mai mult decît un semn al schizofreniei: - că cei ce teoretic se dau drept balene în realitate sînt nişte viermi şi nu numai că nu sînt în stare să conducă oameni, dar nici măcar animalele nu pot fi lăsate pe mîna lor.
Dacă surzii sînt în stare să transforme muzica în orăcăit de broaşte şi orbii să transforme pictura în mîzgăleli moderne pe care le dau drept ultimul behăit al modei, cei ce s-au cocoţat la cîrma statului fără să-i fi rugat cineva să se caţăre acolo şi fără să aibă nici cea mai mică idee despre ce trebuie să facă acolo, aţi văzut şi singuri ce pot face dintr-o societate: - ei nu numai că au fost în stare să transforme o civilizaţie umană în una inumană, dar au reuşit şi să degenereze naţiuni şi popoare întregi, aducîndu-le la stadiul de amoebe şi rozătoare şi transformîndu-le în turme şi cirezi.
- Sînteţi mulţumiţi de opera lor?
Eventual, dacă faceţi parte din marea gloată de zombi ce stă la cheremul lor, puteţi fi mulţumit. Dar dacă mai sînteţi încă om liber, nu cred că aveţi mare mulțumire de la ceea ce ei fac cu ţara voastră.
Aceeaşi poveste pretutindeni: - economiştii abea de ştiu a număra, politicienii abea de ştiu a citi, în timp ce funcţionarii nici idee n-au pe ce lume trăiesc. Nu există domeniu important al activităţii umane în care să miroase, măcar, a talent, vocaţie, inteligenţă şi răspundere.
Dar cine credeţi voi că este de vină în toată afacerea aceasta?
- Cine este de vină că politicienii, miniştrii, economiştii şi celelalte vietăţi mai egale ca alţii se poartă precum cu dobitoacele cu voi?
- Dumnezeu!?
Nu, dragii mei! Nici Dumnezeu nu e mulţumit de cei ce v-au adus la plug de lemn.
- Isus Hristos!?
Poate că şi Isus contribuie cu ideologia sa la degradarea societăţii umane, dar nu el este vinovatul principal.
- Cine dar este el?
Voi, stimaţi locuitori ai planetei Pămînt!
Voi sînteţi vinoveţi de faptul că nu aveţi ce mînca.
Voi sînteţi vinoveţi de faptul că copiii voştri nu au cu ce se îmbrăca şi înghiaţă iarna de frig.
Voi sînteţi vinoveţi că în orice clipă oricine vă poate scoate legal din casa proprie şi deporta la fundul mării.
Şi voi sînteţi vinoveţi că cineva este în stare să vă vîndă, cu doi dolari bucata, sau să vă transforme oricînd în pierderi colaterale de război.
În aparenţă mulţi dintre voi vă urmaţi vocaţia: - la fiecare colţ de stradă te izbeşti de cîte un artist uitat, de cîte un pictor rătăcit sau de un cîntăreţ răguşit. Fiecare al patrulea locuitor al acestei planete are înclinaţie spre stînga, fiecare al treilea are înclinaţie spre dreapta şi fiecare al doilea cetăţean este fotbalist, sexofonist, cască gură sau la modă, dar cînd arunci o privire în esenţa lucrurilor realizezi faptul că mai sus pomenitele genii, sau gene, umane nu numai că nu-şi urmează vocaţia, dar îşi bat joc de ea în cel mai teribil mod posibil: - folosind-o întocmai în sensul opus celui pentru care le-a fost dată.
E plină lumea de cîntăreţi: - negri, albi, galbeni, roşii şi albaştri, dar, pe lîngă faptul că abuzează de simţurile estetice ale oamenilor, - ce folos aduc ei omenirii?
Una dintre cele mai frumoase creaţii ale omenirii se află la dispoziţia lor, dar cu ce scop o folosesc ei: - de a-i transforma pe oameni în dobitoace, îndemnîndu-i, în special pe tineri, să renunţe la raţiune în favoarea instinctelor şi să-şi irosească tinereţea prin beciuri şi subsoluri, numite conform modei discotreuci, în loc să facă ceva folositor pentru ei înşişi şi pentru semenii lor?
Sexul este tema îndrăgită a majorităţii cîntecelor “la modă” şi desfrîul este îndemnul celor mai multe creaţii muzicale, în timp ce majoritatea curentelor muzicale moderne, a-l căror nume mi-e greaţă să-l pronunţ, le inspiră “tinerelor speranţe” ale omenirii convingerea că oamenii sînt cele mai mari dobitoace dintre dobitoace şi că singura faptă de eroism în lumea modernă este să te remarci ca dobitoc. De la muzica populară, care cîntă despre “căţeluşi cu părul creţ ce fac ceva răţilor din coteţ”, şi terminînd cu muzica clasică, care nu este altceva decît o aglomeraţie de zgomote, certuri şi scandaluri, nici unul din genurile muzicale nu reprezintă punerea vocaţiei divine, care este talentul muzical, în slujba omenirii, ci toate sînt mărturii evidente a întrebuințării ei împotriva speciei şi fiinţei umane.
- Nu vă vine a crede lucrul acesta, n-aveţi decît? Realitatea-i aşa cum este ea, nu cum v-o închipuiţi voi că este.
Despre pictura şi sculptura modernă nici nu e nevoie să comentez: - mîzgălelile şi deformităţile ce sînt pretinse a fi expresia psihică a unor anumite stări şi fapte nu sînt altceva decît imaginea prostiei celor ce le consideră a fi opere de artă.
- Nu mă înţelegeţi greşit! Ca om găsesc şi eu destule elemente frumoase în muzică şi în celelalte genuri de artă ce merită admirate, dar deoarece ca profet mă interesează nu arta în sine ci efectul ei asupra oamenilor, nu-mi permit să vorbesc altfel despre ea, şi nu fără un temei bine fundamentat.
- Dacă măcar un sfert din reprezentanţii artelor, care actualmente îşi bat joc de vocaţia lor, făcînd reclamă capacităţilor lor genitale şi scuturîndu-şi fundurile şi pletele în faţa miilor de admiratori, ar aduce prin talentul lor laudă şi mulţămire Celui ce le-a dat-o, nu s-ar modifica oare cu nimic imaginea lumii?
- Dacă măcar un sfert dintre sportivii ce se zbat ca descreieraţii pentru titluri şi bani şi-ar pune forţa, rezistenţa, iuţeala şi dibăcia înslujba Celui de la care le-au primit, n-ar exista oare nici o îmbunătăţire a vieţii oamenilor?
- Dacă măcar un sfert dintre intelectualii ce-şi frămîntă creierii prin biblioteci şi laboratoare, născocind tîmpenii şi bătîndu-şi joc de cei ce nimeresc pe mîna lor, şi-ar pune mintea la dispoziţia Celui ce le-a creat dispozitivele cu care ei pretind că judecă, oare tot la fel de grea şi insuportabilă ar fi viaţa oamenilor după cum este în prezent?
- Dacă măcar un sfert dintre boxerii şi luptătorii ce-şi dezbat dinţii şi coastele în ringuri şi subsoluri ar lupta nu de dragul nemernicilor ce cîştigă tone de bani de pe urma lor, ci pentru Cel ce le dă sănătate, forţă, voinţă şi curaj, oare chiar nici o schimbare în bine n-ar surveni în imaginea actuală a omenirii?
- Dacă măcar un sfert dintre cei ce luptă pe toate meridianele globului pentru SUA, n.a.t.o., c.i.a., k.g.b., Mosaad, etc., ar reprezenta nu interesele potlogarilor pe care-i doare mai jos de spinare de soarta lor, ci interesele Celui ce le-a dat viaţă şi se îngrijeşte de soarta lor, credeţi că ar mai exista atîta nedreptate şi suferinţă în lume ca astăzi?
- Şi dacă măcar un procent dintre locuitorii Pămîntului ar trăi nu pentru a ajunge îngrăşăminte normale ale solului , ci pentru a pune în aplicare Legile Celui ce le-a oferit Pămîntul şi bunătăţile lui spre folosinţă, nu credeţi că Pămîntul s-ar transforma în Rai?
Dar nu artele sînt domeniul în care trebuie să vă urmăriţi neapărat Chemarea Divină căci, de bine de rău, ele tot contribuie la înfrumuseţarea vieţii pămînteşti, în timp ce oamenii înţelepţi nu se lasă nicicând influienţaţi de gunoaiele din ele; şi nici sportul nu este acel domeniu.
- Care dar este el?
- Voi ce părere aveţi:
- Care este domeniul cel mai important al existenţei umane, domeniu care vă influienţează viaţa cel mai mult?
Fiţi atenţi la ceea ce răspundeţi, căci anume acel domeniu este sfera activităţii omeneşti în care fiecare dintre noi trebuie să lucreze ca ceasul!
- Care este el?
Organizarea, construirea, administrarea şi apărarea societăţii umane sînt acele activităţi în care fiecare dintre noi trebuie să se implice, dar nu aşa cum vor “muşchii” d-stră, ci numai în acord cu Chemarea Stăpînului Universului şi în funcţie de capacităţile şi aptitudinile de care dispune!
- E de-a mirării oare faptul că societatea noastră este în pragul dezastrului, cînd de organizarea şi administrarea ei se ocupă cei ce nici în iad nu sînt bineveniţi? Nu cred că e de-a mirării.
- Cine însă sînt cei ce trebuie să se ocupe de organizarea şi administrarea societăţii voastre, dacă nu cei ce actualmente vă duc ţara de rîpă?
- Cum puteţi să-i recunoaşteţi pe cei ce într-adevăr pot face ceva pentru ridicarea nivelului de bunăstare a societăţii voastre?
- Şi cum pot acei oameni ajunge să-şi pună cunoştinţele şi capacităţile în slujba voastră, în actualele condiţii economice şi politice?
- Voi ce părere aveţi?
Imaginaţi-vă că aveţi posibilitatea şi bunăvoinţa să construiţi Palatul Fericirii pe Pămînt, dar locul pe care aţi găsit de cuviinţă să inauguraţi respectivul edificiu este plin de dărîmături, gunoaie, buruiene şi multe alte “bunătăţi” de acest soi, de care şi societatea noastră este plină.
- Cu ce credeţi că ar trebui începute lucrările de construire a palatului:
- cu repararea dărîmăturilor,
- cu alegerea gunoaielor
- şi cu cultivarea buruienelor?
- Da!?
- Cam aşa începeţi voi lucrările de construire a unei clădiri importante?
- Nu începeţi voi oare cu curăţirea terenului de dărîmături, gunoaie, buruiene şi de tot ce e rău pe el, şi cu pregătirea lui pentru lucrările ulterioare?
- Dacă da, de ce nu procedaţi la fel şi cu ridicarea Cetăţii societăţii voastre, sau pentru voi societatea în care trăiţi nu contează?
- Sînt oare clădirile propriu-zise mai importante decît bunăstarea naţiunii şi a omenirii de vă străduiţi, generaţie după generaţie, să faceţi sită de mătase din cozi de cîine şi lideri ai neamului din lepădături şi cozi de topor?
- Cine vrea să trăiască şi nu numai să trăiască, dar să trăiască bine,
- Cine doreşte să aibă, atît el cît şi copii lui, un viitor sigur, luminos şi fericit,
- Cine vrea dreptate,
- şi cine vrea să facă voia lui Yehowah,
- nu dormiţi!
- nu staţi cu mîinile în sîn!
- şi nu căscaţi gura pe dealuri, căci nu e timp de pierdut!
Fiecare lucru se face la timpul său şi cu cît mai importantă este o acţiune cu atît este mai bine ca ea să înceapă la timp!
-Pregătiţi, instruiţi şi organizaţi arhitecţii, maieştrii şi răspunzătorii ce se vor ocupa nemijlocit de ridicarea edificiului!
- Căutaţi, găsiţi şi pregătiţi lucrători calificaţi, căci nici un lucru nu se face de la sine, fără asistenţă umană!
- Faceţi, găsiţi şi pregătiţi materialele şi instrumentele de lucru, căci nici măcar o colibă pentru cîine nu se face din nimic şi cu mîinile goale, cu atît mai mult Palatul Fericirii Omenirii!
- Curăţiţi terenul de toate gunoaiele ce se află pe el, pînă daţi de sol bun şi sănătos pe care se poate instala fundamentul viitoarei societăţi!
- Aşezaţi temelia!
- Ridicaţi Palatul!
- Cine vreţi să facă lucrul acesta pentru voi, Lenin?
- Nu vă este îndeajuns exemplul lui?
- Cine poate fi arhitect, maiestru şi răspunzător!?
- Şi cine sînt lucrătorii!?
- Cam cine credeţi voi că sînt ei?
Cînd merge vorba despre construirea unei cetăţi, fiecare locuitor al meleagului unde ea urmeză a fi ridicată este un posibil lucrător al ei, de aceea căutaţi, instruiţi şi pregătiţi lucrătorii începînd de la sine şi terminînd cu lumea întreagă; în timp ce oricine are curajul să lupte împotriva răului şi este decis să înfrunte un posibil duşman de şase miliarde de războinici înăscuţi, chiar şi de unul singur, şi are voinţă şi bunăvoinţă să treacă la datorie imediat, indiferent de condiţiile în care inițiază lucrul, plus determinarea fermă de a îndeplini voia lui Yehowah peste tot şi oricînd, poate îndeplini funcţia de organizator, răspunzător şi apărător al misiunii începute.
Reţineţi însă următorul lucru:
Yehowah este cel ce distribuie funcţiile şi împarte datoriile, - deaceea nimeni nu poate execută o funcţie de răspundere în reconstruirea lumii decît dacă este ferm convins că dispune de binecuvîntarea lui Yehowah pentru rolul şi sarcina ce şi-o asumă!
Nu uitaţi:
- Puteţi fi în stare să înşelaţi lumea întreagă cu privire la un lucru şi puteţi să vă înşelaţi chiar şi pe voi înşivă referitor la el, dar nimeni niciodată nu L-a înşelat, nu-L înşeală şi nu-L va înşela pe Yehowah.
Găsirea instrumentelor nu reprezintă o încurcătură pentru cei ce nu s-au dezvăţat să gîndească, căci pentru un om înţelept indiferent ce obiect poate include în sine o comoară.
Ca material pentru construirea edificiului Raţiunii, Dreptăţii şi Fericirii, Yehowah Dumnezeu ne recomandă să folosim geniul uman: - cel mai trainic, rezistent şi durabil material existent ce poate fi întrebuințat la construirea cetăţii despre care merge vorba.
Cînd oamenii, materialele şi instrumentele sînt gata de lucru, se calculează momentul oportun îndeplinirii lucrărilor de curăţare şi pregătire a terenului, lucrări a căror importanţă nu trebuie neglijată nici cîtuşi de puţin, căci de ele depinde mersul lucrărilor ulterioare ce se vor desfăşura conform calculelor şi estimărilor făcute de către cei însărcinaţi cu lucrul acesta.
- Nu vă înspăimîntaţi la vederea terenului ce trebuie prelucrat, căci un gospodar adevărat nu se sperie niciodată de numărul gunoaielor! Vorba bătrînească: -“Ochii sperie, dar mîinile bucură!” vă poate sluji drept încurajare în cazul respectiv. Fricosul moare de frică şi la vederea propriei umbre. Leneşul moare de oboseală doar de la gîndul că trebuie să facă ceva. Şi cel lipsit de voinţă şi personalitate piere de teamă şi ruşine pînă şi de la simplul fapt că există.
Dar cel curajos nu moare nici în faţa morţii.
Cel ce nu se teme de greutăţi ajunge şi pe Lună, numai să ducă la bun sfîrşit planul inimii sale.
în timp ce cel stăpîn pe sine şi pe soarta sa schimbă şi cursul istoriei, dacă este necesar, numai să săvîrşească fapte demne de personalitatea sa.
- D-stră din ce categorie faceţi parte?
Cunoaşteţi zicala: -“Leneşul mai mult aleargă, zgîrcitul mai mult pierde şi prostul mai mult îndură!”
Cum credeţi: - În situaţia despre care vorbim această zicală este veridică sau nu?
- Ce aveţi, ce pierdeţi şi ce cîştigaţi în momentul în care vă implicaţi sau nu în misiunea de reconstruire a lumii?
Dacă vă implicaţi pierdeţi iluziile, deşertăciunile şi aprecierea lumii. În schimb cîştigaţi dreptul la viaţă veşnică, dreptul la fericire, aprecierea lui YHWH şi cetăţenia Universului.
- E cam puţin? Să vedem dacă cineva vă oferă mai mult.
În cazul în care nu vă implicaţi în reconstruirea lumii sub îndrumarea lui Yehowah, pierdeţi ceea ce vor cîştiga cei ce se implică, dar veţi cîştiga dreptul de a vă zbuciuma într-o lume mizeră şi de a fi victima celor în mîinile cărora vă încredinţaţi destinul.
- Care ofertă vă pare mai convenabilă?
Voi lucraţi de dimineaţă pînă seara pentru o bucăţică de pîine şi niciodată nu sînteţi siguri de ziua de mîine.
Yehowah vă propune posibilitatea să vă făuriţi viitorul şi să vă creaţi fericirea.
Voi vă pierdeţi tinereţea, sănătatea şi viaţa în ringuri şi în arene de luptă, fără nici o altă gratificare a calităţilor şi efortului decît satisfacţia temporală. Yehowah vă acordă şansa de a vă folosi forţa, vigoarea, virtuţile şi curajul nu pentru a vă dezbate unii altora dinţii şi plămînii, ci pentru a vă apăra drepturile voastre şi ale apropiaţilor voştri la viaţă şi fericire.
Voi vă riscaţi viaţa luptînd pe toate meridianele şi paralelele Pămîntului de dragul intereselor celor ce vă asupresc şi vă doresc pieirea. Yehowah vă oferă probabilitatea de a vă apăra propriile interese şi interesele celor dragi vouă.
- Este oare oferta lui Yehowah mai mică, mai rea şi mai neînsemnată decît cea oferită vouă de către cei cărora le slujiţi în prezent?
Miliarde de oameni alergaţi, vă zbateţi, vă spetiţi şi vă tîrîţi pe brînci de dragul banilor, femeilor, alcoolului, ţigărilor, pasiunilor şi iluziilor, dar
- Oare chiar nimeni nu vreţi să lucraţi de dragul Celui ce v-a creat?
Milioane de tineri curajoşi şi frumoşi vă schilodiţi şi vă omorîţi unii pe alţii de dragul aceloraşi zei, dumnezei, idoli şi tîmpenii, şi
- oare chiar nimeni, din şase miliarde de locuitori ai Pămîntului, nu vreţi să luptaţi pentru Stăpînul Universului?
Milioane de oameni vă aruncaţi în foc, sub gloanţe şi în apă, şi sînteţi gata să luptaţi şi împotriva propriilor părinţi sub deosebite steaguri şi culori, pentru diverse idei şi ideologii, şi în diferite armate şi legiuni, ce reprezintă orice, numai forţa binelui nu, şi
- chiar nimeni, nimeni nu vreţi să vă înrolaţi sub drapelul Celui ce vrea binele omenirii?
Eu arborez drapelul Stăpînului Universului în lume.
În cazul în care veţi răspunde chemării făcute de către Yehowah, binecuvîntaţi veţi fi!
În cazul în care nu veţi răspunde Chemării divine, Yehowah nu pierde nimic.
Eu îmi îndeplinesc datoria faţă de Yehowah şi vă aduc la cunoştinţă voia Lui.
- Voi procedaţi cum vă duce capul!
Dacă mai vine cineva sub el, bucuria va fi atît a mea cît şi a lui. Dacă nimeni nu va veni, voi lupta de unul singur, şi nu cred că am ceva de pierdut.
Omenirea va fi fericită numai atunci cînd oamenii vor deveni asemenea albinelor: - nu la înfăţişare, ci la conştiinţă.
Numai atunci cînd fiecare om îşi va cunoaşte locul în societate, cînd fiecare îşi va realizează conştiincios datoria, şi numai cînd fiecare va fi gata să-şi sacrifice viaţa pentru societatea lui, după cum fac albinele, numai atunci vă veţi bucura pe deplin de viaţă şi veţi fi mulţămiţi de ea.
Dar lucrul acesta nu se va întîmpla niciodată, dacă nu răspundeţi Chemării lui Yehowah. |
|
