Misiunea-spirituala-a-Wallahilor.MyForum.ro :: Vrei să trăieşti în pace

Eduard · Administrator

Vrei să trăieşti în pace,
Fii întotdeauna gata de război!
(Înţelepciune Romană)

Istoria civilizaţiei umane este ţesută din crime pe care unele fiinţe umane, sau pseudo-umane, le-au comis împotriva oamenilor, crime a căror denumire variază de la caz la caz, în funcţie de principiile elaborate de cei ce le-au definit, dar cea mai straşnică dintre ele este cea botezată de către toţi război, căci ea înglobează în sine toate celelalte crime posibile şi le supraexcită pe toate.
Cu toate că pentru majoritatea pămîntenilor războiul înseamnă moarte, distrugere, durere, suferinţă, prigoană, exploatare şi numeroase alte blesteme de genul celor enumerate anterior, pentru unii, în unic pentru cei ce trag sforile politicii mondiale, războiul este principala sursa de venit şi metoda preferată de a-şi regla conturile în lume şi cu lumea. Cînd se adună prea multe bogăţii în mîinile populaţiei şi cînd pretenţiile ei faţă de clasa “conducătoare” sînt mai mari decît şi le doresc ei, războiul este soluţia cea mai simplă şi mai eficientă de rezolvare a acestor ipostaze incomode pentru barosani: - şi bogăţiile populaţiei ajung în mîinele lor minus mare efort şi bătaie de cap, şi gura celor nemulţumiţi este închisă... pe veci.
De-a lungul timpului, tehnicile de jefuire, nimicire şi exploatare a populaţiei s-au cizelat şi prelucrat continuu, pînă au ajuns să înregistreze variante ce depăşesc imaginaţia şi capacitatea de înţelegere a muritorilor de rînd. Ştiinţa războiului a ajuns să-i deposedeze pe oameni de ultima fărîmă de înţelepciune pe care nu reuşise să le-o distrugă secolele întunecate ale creştinismului şi a celorlalte religii mondiale. Astăzi nu mai este trebuință să dai cu biciul în oameni pentru a-i obliga să-şi sape groapa cu propriile lor mîini; şi-o sapa ei de bunăvoie cu alai şi bucurie, şi pe a vecinilor groapă o sapă, şi pe a părinţilor, şi pe a propriilor lor copii o sapă, şi se ajută unii pe alţii să sară în ea, de-ţi vine să le plîngi de milă cînd îi vezi ce fac, mai ales cînd conştientizezi faptul că şi pe a ta groapă o sapă cineva.
Recent, mulțimea întreagă a fost “zguduită” şi indignată de “crimele” pe care un oarecare tînăr le-a comis împotriva unor biete animale, maltratîndu-le, şi mii de persoane au ieşit în stradă să ceară cea mai aspră pedeapsă pentru el. La prima vedere reacţia lor este justificată de cruzimea pe care unii o au faţă de animale, dar cînd te gîndeşti că în ultimii ani numai în Ţara Moldovei au fost sfîşiaţi de vii copii, tineri şi oamenii maturi ziua în amiaza mare, atît în mijlocul oraşelor cît şi în afara lor, de înspre bietele animale pe care unii le apăra pe banii victimelor lor, şi nimeni n-a mişcat un deget pentru a solicita pedepsirea animalelor vinovate, cu toate că ele amininţă existenţa tuturor, inclusiv a celor ce le apără, îţi dai seama că în cazul respectiv ne confruntăm cu o nouă tehnică de război utilizată pentru a determina populaţia să-şi taie calea către singura ei şansă de scăpare.
În decursul ultimelor secole, dar mai cu seamă în timpul celui de-al doilea război mondial, stăpînii politicii mondiale au observat faptul că omenirea conține de posibilităţi de scăpare de sub controlul lor, posibilităţi pe care ei nu le pot controla integral şi care pune în pericol activitatea de maniaci pe care ei o exercită în lume. Conform planurilor pe care ei le făcuseră înaintea celui de al doilea război mondial, întreaga lume trebuia să ajungă în stăpînirea celui de al treilea reih german, pe care ei l-au elaborat, în timp ce populaţia de origine slavă şi latină, în întâiul rînd, şi celelalte neamuri ce nu au tangenţă cu “poporul sfînt”, în valul următor, erau menite pieirii. Atît Stalin cît şi Hitler pregătiseră terenul pentru îndeplinirea infailibilă a planului respectiv, căci ambii erau marionete ale invizibilului guvern internațional şi îndeplineau ordinele lui orbeşte, asemenea cîinilor. Stalin a adus popoarele URSS la sapă de lemn; le-a distrus şi le-a decimat pe cele mai intense dintre ele; a demoralizat şi slabit armata roşie, lăsînd-o fără conducători calificaţi, fără provizii şi scutit de armament, cu alte cuvînte, fără nici o şansă de împotrivire. Hitler avea misiunea de-a cotropi victorios, ca la carte, întregul continent al Europei, pînă la Ural. SUA primise rolul de interveni în război în momentul în care nemţii aveau să-şi ducă misiunea la bun sfîrşit şi ar fi avut nevoie de frînă pentru a se opri acolo unde le fusese planificat, nu mai departe.
Planurile invizibilului guvern mondial au fost dejucate de către populaţia care n-a binevoit să accepte soarta ce-i fusese hărăzită, chiar dacă nimeni nu dădea doi bani pe posibilitatea ei de împotrivire cândva de începerea războiului. Lupta de partizani a schimbat radical mersul războiului şi a impus guvernul mondial să elaboreze varianta alternativă de încheiere a lui. La Teheran, în 1943, Stalin, Roosevelt şi Churchill au conceput cunoştinţă cu noile condiţii ale conflagraţiei şi şi-au asumat noile angajamente. Rezultatul îl cunoaştem cu toţii. Faptul că detaşamentele de partizani au intervenit în desfăşurarea războiului împotriva voinţei lui Stalin este demonstrat de atitudinea conducerii sovetice faţă de membrii lor după încheierea războiului: - în loc de recunoştinţă, ordine şi medalii ei au devenit clienţi pe viaţă a lagărelor de concentrare din Siberia, extremul orient şi cercul polar de nord.
Înainte de începerea celui de al treilea război planetar, stăpînii politicii mondiale ţin cont de lecţia primită de părinţii lor în războiul precedent. Acum ca şi atunci, nu dă nimeni o para chioară pe tăria populaţiei de împotrivire în faţa unei agresiuni armate, dar asta nu-i împiedică pe ei să ia toate măsurile de precauţie. Marea campanie de apărare a drepturilor “animalelor” este una dintre acele măsuri.
Pretenţia pe care organizaţiile pentru apărarea drepturilor “animalelor” o afişează peste tot, cum că ele urmăresc scopul de a apăra animalele împotriva cruzimii umane este praf aruncat în ochii oamenilor pentru a-i împiedica să observe adevăratele obiective pe care le urmăresc cei ce sponsorizează respectiva campanie.
Atrageţi atenţia cuvenită faptului că organizaţiile pomenite anterior apăra animalele selectiv, pe urmă criterii bine determinate ce ţin de rolul pe care ele l-au demonstrat în decursul timpului că îl pot juca în lupta împotriva populaţiei civile. Animalele care s-au dovedit a fi prietenii naturali ai oamenilor, sau nu sînt periculoase pentru existenţa oamenilor, nu sînt protejate, sau sînt protejate simbolic. În schimb, animalele care au demonstrat că sînt duşmani crunţi şi de neîmpăcat ai oamenilor sînt apărate în detrimentul tuturor, atît a animalelor paşnice, cît şi a oamenilor.
Delfinii, care sînt de zeci de ori mai puţini la număr decît rechinii, care se înmulţesc de mii de ori mai anevoios decît aceia, şi care au cu mult mai mulţi duşmani decît ei, nu se bucură de nici o protecţie reală din partea organizaţiilor ce pretind că apără drepturile animalelor. Din contra, ei sînt masacraţi în cel mai crunt mod posibil, sub privirea înspăimîntată a întregii omeniri, la a cărei semnale de alarmă nu atrage nimeni nici o atenţie, după cum sînt masacrele anuale ale delfinilor înfăptuite de locuitorii insulelor Feroe ale Danemarcei. Rechinii, însă, şi alţi monştri de teapa lor, sîntr protejaţi în cel mai strict mod posibil şi cu chieltuieli enorme. Absolut orice caz de omorîre a lor, în special a celor mai periculoşi pentru oamenii, este transformat în scandal de brâu mondială de către agenţii guvernului invizibil deghizati în apărători ai animalelor. Vă daţi seama ce soartă îi aşteaptă pe marinarii şi pasagerii ce vor avea nefericirea să se afle pe vasele ce vor naufragia cînd apele oceanelor şi mărilor vor fi patronate exclusiv de rechini? Dacă naufragiază vase de cruazieră, mai târziu cum s-a întîmplat nu demult, fiţi siguri că vase de dimensiuni mici naufragiază zilnic. Astăzi rechinii încă nu reuşesc să facă faţă tuturor naufragiilor. Mîine, după eforturile depuse de organizaţiile ce pretind că apără animalele, ei vor reuşi peste tot, ş-atunci marea nu va mai fi sigură pentru oamenii simpli, nici pe timp de pace, nici pe timp de război.
Pe uscat se desfăşoară aceeaşi poveste. Numărul animalelor sălbatice ierbivore pe teritoriul Europei este într-atît de mic, încît el poate fi uşor redus la zero de către o singură haită de lupi într-un solitar an. Un singur tigru poate elimina acelaşi număr de animale ierbivore în zece ani. Tigrii şi lupii se înmulţesc în raport de doi la unu în fiecare an, în timp ce animalele ierbivore, care de regulă reprezintă hrana acestor bestii, se înmulţesc de patru ori mai încet.
Apărînd un singur tigru, un pseudo apărător de animale condamnă la moarte 365 de căprioare, cerbi sau alte animale ierbivore pe an, sau 7230 de astfel de animale în decursul unei vieţi medii de tigru. Zece tigri în decursul vieţii lor sfîşie 72000 de animale, iar o sută de tigri omoară 720000 de cerbi, căprioare, elani şi, nu este exclus faptul acesta, oameni. Lupii, cînd se adună în haite, nu sînt cu nimic mai prejos decît tigrii cînd merge vorba de numărul animalelor omorîte. Numărul tigrilor la nivel universal se ridică la ordinul zecilor de mii. Cel al lupilor de întocmai ajunge la cîteva zeci de mii. Numărul bietelor animale sfîşiate de fiarele respective se ridică la cel puţin 18250000 (optsprezece milioane şi două sute cincizeci de mii) anual. Dar în afară de tigri şi de lupi există şi alte fiare, care omoară şi ele alte zeci de milioane de biete animale ierbivore anual.
- Despre ce fel de drepturi ale animalelor vorbesc cei de la organizaţiile menţionate anterior, nu pot pricepe, cînd ele condamnă anual la moarte zeci sau poate chiar sute de milioane de animale cu mult mai preţioase, din toate punctele de vedere, decît cele protejate de ei?
Populaţia Africii deja simte pe propria ei piele politica promovată de organizatiile ce pretind că apără drepturile animalelor. Zilnic pe acel continent mor de foame zeci de mii de copii sărmani din cauza ei. Popoare întregi, care pînă la apariţia militanţilor pentru drepturile fiarelor nu sufereau de foame, au ajuns în prezent la limita dispariţiei. Genocidul ce se întîmplă acolo este dirijat şi el se efectuază sub masca apărării animalelor, aşa cum se va întîmpla şi în părţile noastre în viitorul apropiat. Locuitorii munţilor Caucaz deja sînt terorizaţi de haitele de lupi ce fac ravagii pe la stînele şi prin localităţile lor, în timp ce conducerile antiumane ale ţărilor lor le interzic să se apere în faţa unor astfel de animale “sfinte”.
Africanii, de cînd locuiesc ei pe acel continent, au supraveţuit în primul rînd datorită vînatului. Agricultură în Africa poate fi practicată doar în teribil de puţine locuri, dintre care majoritatea sau au fost prihvatizate de către “apărătorii” animalelor, sau au fost transformate de către aceştia în rezervaţii normale unde numai fiarele au voie să vîneze. Astfel s-a primit că alimentaţia de bază a populaţiei unui continent întreg a fost, realmente, luată de la gura copiilor africanilor, care tot oameni sînt, şi oferită crocodililor, leilor, hienelor şi altor dihănii. În timpul acesta, copii pseudo-apărătorilor suferă de surplus de greutate şi consumă de douăzeci şi cinci de ori mai multă hrană decît media la indice global. Suficient de imparţială dreptate promovează militanţii organizaţiilor ce pretind că apără drepturile animalelor, iau bucăţica de la gura altor popoare şi o oferă animalelor, în timp ce ei nu propune nici o fărîmă din propria lor porţie pentru aceeaşi cauză. Locuiesc în oraşe ferite de invazia fiarelor, pe alţii însă îi expun riscului permanent de a fi sfîşiaţi de fiarele pe care le protejează.
Revenim la cauzele ce-i determină pe unii să militeze pentru drepturile fiarelor. Reţineţi faptul acesta, ei apără întotdeauna fiarele. În spatele mişcării respective se află persoane care nu au nimic în comun cu dragostea faţă de animale. Acele persoane sînt animate de ura faţă de omenire şi faţă de oameni, nu de dragostea faţă de cineva.
Activitatea pe care în prezent o desfăşoară organizaţiile sponsorizate de ei urmăreşte obiectivul de a utiliza fiarele în lupta împotriva voastră. La timpul hotărît de ei, veţi culege roadele pe care astăzi le seamănă agenţii lor. Fiarele pe care ei în timpul de astăzi le înmulţesc pe banii voştri mîine vor lupta împotriva voastră, împiedicîndu-vă să supraveţuiţi. Oraşele vor fi patrulate de haitele cîinilor pe care ei în timpul de faţă nu întîmplător îi cultivă la marginea tuturor oraşelor importante ale ţării, în timp ce pădurile vor mişuna de fiare cărora nici un om nu le poate face faţă fără pregătire specială şi privat de arme.
După cum scenariul pus în aplicare pe 11.09.2001 nu a fost un act de terorism în sensul în care se pretinde, dar e un pretext de a cotropi anumite state ale lumii şi de a-i priva pe americani şi pe cetăţenii celorlalte state de drepturile lor reale şi vitale, la fel şi apărarea animalelor nu este ceea ce se pretinde a fi. Memorizaţi bine faptul acesta. Vă veţi lăsa duşi cu bombonica şi manipulaţi după cum le dictează unora „muşchiul cel sfînt”, veţi ajunge într-o zi să împărtăşiţi soarta egiptenilor, cărora le ieşea pe ochi „sfinţenia” pisicilor, cîinilor şi crocodililor, de dragul cărora ajungeau sacrificaţi cu miile, şi veţi împărtăşi soarta indienilor din castele inferioare, în faţa cărora pînă şi şobolanii au întîietate. Nu vă potriviţi pretenţiilor celor ce se consideră buricul Pămîntului, căci în faţa lor sînteţi nimic şi nu dă nimeni dintre ei o leţcaie pentru voi. Ei pregătesc o lume fără voi, nu le jucaţi jocul şi nu-i ajutaţi să vă îngroape cu zile! Gîndiţi înainte de a vă lăsa implicaţi într-o mişcare sau alta, indiferent de pretenţiile pe care le afişează, încotro vă tîrîe ele!
Cînd tigrii, lupii şi celelalte fiare vor extermina ultimul animal ierbivor, ce vor mînca ele?